Cea mai frumoasa experienta de cumparare am avut-o in Sainsbury’s, cred ca in Staines: descoperisem, la vremea aceea, un Shiraz din Australia, un Jacobs Creek, sau ceva in genul asta, care mi se parea ruda cu Dumnezeu. In Sainsbury, vinurile erau asezate pe doua gondole, enorme, lungi cat doua terenuri de handbal, si pline ochi cu tot ceea ce produceau viile de pe patru continente, plus ceva case de comert: era ceva de munca, sa gasesc ce vreau. Tocmai imi puneam problema sa renunt, cand am observat un display, la capatul gondolei, pe care scria: ‘Choose your wine’. Touch-screen: jucarie (n-am vazut barbat sa reziste ispiteri de a apasa butoane si touch-screen-uri. De care vin doriti? Alb, rosu, roze. Rosu. Dulce, demise, sec. Sec. Merlot, Cabernet, Pinot Noir, Shiraz. Shiraz. Vedeti harta lumii: Chile, California, Italia, Franta, Australia, Africa de Sud, Bulgaria. Australia. Vedeti cele 8 tipuri de Shiraz sec din Australia, care le avem in stoc, cu preturile lor: Jacobs Creek, 8,99 lire, ala cu eticheta violet (il stiam dupa fata 
). Avem oferta! Pentru 2 sticle de Shiraz Jacobs Creek cumparate, primiti o a treia sticla, la jumatate de pret. Economie de 4,5 lire. Nu, mersi. Va multumim, mergeti si ridicati-va sticla. Si, din raft, a iesit asa, un fel de lumina de laser, care mi-a proiectat pe podea imaginea sticlei mele, exact de unde mi-am cules-o, si pus-o in cos.
Toata operatia a durat, cred ca, 3 minute, si mi-a economisit vreo 20. Ca si barbat, am fost foarte fericit, ca n-a trebuit sa ma flendur printre rafturi. Sunt sigur ca si Sainsbury’s a fost fericit, pentru ca, de atunci, primesc trimestrial oferte de cumparare de Shiraz Jacobs Creek sau similar, la bax, la preturi demne de granita cu Franta: de-aia car cardul de fidelitate cu mine, nu? Ca sa primesc astfel de oferte.
De cealalta parte a scalei, a fost experienta mea cu Mega Image Tineretului.
Legea consecventei ne invata ceva foarte interesant: cu cat depunem mai mult efort in a obtine ceva, cu atat il pretuim mai tare. Asta se mai numeste si ‘efectul IKEA’: pentru ca iti construiesti singur fotoliul, il iubesti mult mai tare, decat daca ti-ar fi venit gata montat. Cam asa mi s-a intamplat mie cu Mega Image Tineretului. L-am cunoscut intr-o perioada cand nu aveam masina, mergeam pe jos sau cu taxiul, si motivul pentru care l-am ales a fost ca era cel mai aproape de casa. Excursia saptamanala la Mega Image era, in acelasi timp, imbucuratoare (sunt genul de harciog, care isi umple camara, si o priveste admirativ dupa), si dureroasa – pentru ca sacosele alea imi taiau mainile, de grele ce erau, pana ajungeam acasa. Desi nu era cine stie ce magazin, era mai tot timpul aglomerat, relativ mic, nu avea decat 4 case, din care niciodata nu functionau toate, si, ca urmare, se faceau cozi de cate 20 de minute la iesire, mie Mega Image Tineretului imi placea. N-avea iaurtul meu favorit: il luam pe cel care mi-l dadeau ei. N-avea suc fara zahar: luam altul. N-a avut vreo doi ani de zile Ariel: luam Persil, ca tot aia e.
Asta pana cand a fost cumparat de Delhaize. In primul rand, in loc de sortimentele mele preferate, a aparut un anunt: Ne cerem scuze, articolul asta nu e in stoc. Total enervant. Ce imi pasa mie ca nu era articolul in stoc, sau de ce nu era? Pentru mine, trebuia sa fie, si treaba lor cum o fac, sau ce relatii au cu furnizorii. Dar ceea ce m-a suparat intr-adevar a fost mutarea raioanelor. Eu aveam o excursie standard: varza si mere la intrarea pe stanga, painea pe stanga, masline in spate, iaurt, lapte si branza de vaci, sucul de rosii, cafea, sapun, mancare de pisici, si gata. In 10 minute terminam cumparatura, pentru ca sa stau un sfert de ora la coada la casa. Nu ma deranja foarte tare: socializam. (Coada, in Romania, e locul ideal pentru ca sa cunosti oameni noi.) Intr-o buna zi, painea se mutase de pe stanga pe dreapta. Maslinele plecasera la plimbare. A trebuit sa stau, ca barbatul in fata frigiderului, 10 minute, pana sa ma prind ca aveau branza de vaci, dar acum era dupa iaurturi, in dreapta jos. Si a trebuit sa intreb, despre asta, o vanzatoare: culmea umilintei, pentru un barbat care stie, de cand s-a nascut, drumul si calea.
Pe scurt, dupa a treia schimbare de mobilier, Mega Image a fost intial repus pe o lista scurta, care mai cuprindea Metro, Carrefour Orhideea, si Selgros Berceni, si, o coada apoteotica de sambata dupa-amiaza l-a scos complet de pe lista. Adio.
(Sigur, a durat cativa ani ca sa plece de pe lista. Alte magazine se scot de pe lista in mai putin de 2 minute. Aseara, un non-stop de la Magistrala, a fost scos in mai putin de 10 secunde, dupa ce vanzatoarea mi-a zis ‘Haideti’ – adica sa ma grabesc – in timp ce-mi culegeam maruntisul de 10 bani primit ca si rest. Pa, non-stop. Si am un obicei prost: ma tin de cuvant. Alimentara de la coltul blocului nu m-a mai avut de client din 1992, dupa ce a refuzat sa-mi schimbe sticla (de sticla, pe vremea aia) de apa minerala.)
Revenons a nos moutons: in ziua de azi, supermarketurile nu-ti vand ce vrei tu, ci ce vor ele. V-ati intrebat vreodata, de ce se pun anunturile alea idioate, pe care nu le asculta nimeni, pe fundal? Sau, de ce orice supermarket e intesat cu afise si anunturi, pe care, de obicei, nu le bagi in seama? Doar ganditi-va: cate articole noi ati invatat sa cumparati in ultimul an. De cate ori ati incercat o crema de branza noua, care a expirat, ulterior in frigider. Sau, si mai rau: de ce cumparati la foc automat Ariel color, chiar daca pretul e nesimtit de mare: de fapt, nici macar nu va mai uitati la pret, asa cum faceati, constiincios, acum cativa ani. (tin minte ca faceam cumparaturi la Cora, pe buget: calculam pretul fiecarul articol pus in cos, si le adunam, mental. Daca era o diferenta la casa mai mare de 10,000 lei faceam scandal. Si, de obicei, aveam dreptate.) Va rog sa va uitati la un filmuletz cu Derren Brown, subtitrat, cu sange si sudoare, de mine:
Vedeti cat de importanta e excursia de cumpare? Si ce sacrilegiu fac retailerii, atunci cand muta mobilele, sau produsele, de pe un raft pe altul? (Daca ar sti Selgros ca motivul principal al raririi vizitelor mele e ca mi-a schimbat locul iaurtului Prodlacta…)
V-ati pus vreodata problema de ce mergeti intr-un mall, si cumparati lucruri care, de multe ori, ajung sa stea, frumos ordonate, in sifonierul de haine? Acum vreo doua luni mi-am pierdut un parpalac bleumarin, la care tineam foarte mult, undeva in Timisoara. De atunci mi-am cumparat 4 (patru) parpalace similare, si, culmea, fara sa-mi dau seama ce fac. Eram irezistibil atras de parpalace similare, si gaseam cu usurinta justificari, pentru mine si constiinta mea, ca de ce le cumpar. Pana mi-a atras atentia Cristina. Si asta e nimic. Cel mai tare m-au pacalit italienii, la Roma: in 3 zile, am cumparat 22 de camasi. Toate gresite. Nu stiu ce mi-au facut. Cred ca hipnoza. Sau ceva de genul de mai jos:
Pentru ca sa evitati capcanele de genul celor de mai sus, uitati cele 10 reguli ale shopperului:
1. Fa-ti o lista de cumparaturi, inainte sa pleci de acasa. Asa nu o sa uiti sa cumperi diverse.
2. Aceasta lista trebuie sa fie specifica, cu nume brand, cu tot. (de exemplu, branza de vaci Covalact, nu branza de vaci) Ideal, daca stii pretul, pune si pretul.
3. Evita sa faci cumparaturi vineri seara, sambata sau duminica. Ziua ideala de cumparaturi e marti dimineata, pentru ca atunci toate rafturile sunt pline, si supermarketurile goale. Nu e vorba numai ca pierzi timp, ci si ca eviti efectul de turma: cumperi ceva, pentru ca il cumpara altii, sau il vezi cumparat de catre altii.
4. Nu fa cumparaturi cand ti-e foame: vei cumpara numai prostii. Daca ti-e foame, mai intai mananci ceva, si apoi mergi la cumparaturi.
5. Puneti castile la urechi, cu muzica ta favorita. Nu asculta nici un mesaj publicitar. Ideal, nu muzica pe care dansezi seara in club, ci ceva relaxant. La mine, merge Handel, perfect.
6. Inainte de a intra in supermarket, ia fituica lor publicitara, si uita-te prin ea. Daca te atrage ceva, pasul 2: gandeste-te daca intra-adevar ai nevoie de acel ceva, daca nu cumva ai deja acasa, sau ai un inlocuitor. Iar in felula asta, nu ajungi sa cumperi ceva, pentru ca era vandut de o domnisoara blonda – pentru ca nu mai esti surprins.
7. Amana cumparaturile de lucruri noi. E un efect, datorat unor hormoni care se varsa in creier, de euforie, atunci cand vezi ceva ce iti place. Amana, pune deoparte, revino 2 zile mai tarziu. (Vei vedea ca, in 90% din cazuri, nici macar n-o sa revii – si nu neaparat de lene.
8. Fa cumparaturile singur, fara nevasta, fara copii. Femeile sunt mult mai permeabile la tot felul de mesaje subliminale, si, ca urmare, cumpara tot felul de prostii. Tin minte ca faceam cumparaturi cu Cristina, la Metro: daca mergeam singur, 2 milioane. Daca mergeam cu Cristina, 6. Regula: eu 2, cu Cristina 6.
9. Fa-ti in minte un traseu de cumparare (cam asa cum iti faci atunci cand conduci din punctul A in punctul B). Respecta-l, cu sfintenie. Vei cumpara mai putine lucruri de care nu ai nevoie.
10. Plateste cu cash, nu cu cardul de credit. Atunci cand dai bani, de hartie, te doare. Daca numai semnezi pe o foita de hartie, nu simti nimic. Tine un teanc de bani cu tine, si plateste cu el. Nu lua decat un singur card cu tine, si niciodata, repet, niciodata, unul de credit. Ia un card de debit: adica un card din care poti cheltui numai banii tai, nu si banii bancii.
Sarbatori fericite!
