Am fost ieri, la cumparaturi, la supermarketul Primavara (Canserv) de pe 13 Septembrie. Dupa 40 de minute, si 280 lei cheltuiti, aveam o ciudata senzatie de bine. Ciudata, pentru ca eu nu mai am de mult astfel de senzatii la cumparaturi, in special la cele de alimente. Am stat sa analizez (si sa ma analizez): ce se intamplase? De ce eram asa de fericit? Ca, in fond, nu facusem vreo economie, nici nu cumparasem ceva deosebit.
Uite ce am gasit:
1. Palatinarea. Palatinarea este operatia care se intampla unui copil, pana in 5 ani, care, odata ce se invata sa manance anumite lucruri, acele lucruri ii vor placea toata viata. Cu alte cuvinte, i-ai dat fulgi de secara cu lapte, aia o sa-i placa; batoane de zahar expandat, aia o sa caute o viata intreaga; mancare afumata, aia o sa-i ceara nevestei sa faca, mancarea ‘ca la mama acasa’.
Primavara e un supermarket unde eu ma duceam, destul de des, dupa ce ma intorsesem din tari straine. A fost perioada mea de ‘burlacie’. Motivul pentru care ma duceam acolo: aveau snitele de pui, si salata de vinete, gata facute (la vremea aia, mancam carne, si salata de vinete era comestibila).
Odata ce m-am reintors, (si datorita faptului ca nu au modificat mobilerul, excursia de cumparare, samd) am avut o vaga senzatie de familiaritate, de caldura, si am retrait, chiar si ne-exact, senzatiile dintr-o perioada mai tanara, mai boema, a vietii, cand nu trebuia sa scriu 20 de pagini pe zi, si femeile erau frumoase.
2. Usurinta alegerii. Fiind un supermarket mic, nu e incarcat cu tot felul de produse, mai putin vandabile, sau chiar inutile. Are cam ce mananca romanul: branza, carne de mici, masline, lapte, supa la plic, suc acidulat, vin, bere si pungi de gunoi. Cu alte cuvinte, in fiecare zi, in fiecare saptamana, prin comanda de reaprovizionare, gestionara sau sefa de depozit de la Primavara nu face decat sa puna in practica, la scara mica, una din normele ECR (Efficient Consumer Response): sortimentatia eficienta.
Ca sa vorbesc mai pe romaneste: e un experiment celebru, facut de Wanke, Bohner si Jurkowitsch, in 1997, in care li s-au cerut consumatorilor sa vina cu 10 motive pentru care sa aleaga BMW, fata de Mercedes. Unui alt grup, i s-a cerut un singur motiv pentru care BMW e mai bun. Culmea, cei carora li s-a cerut un numar de 10 motive, au avut, ulterior, evaluari mai mici fata de BMW, decat cei carora li s-a cerut un singur motiv. Asta pentru ca sarcina a fost dificila, si dificultatea de a o executa a generat sentimente mai curand negative, care s-au reflectat in aprecierea ulterioara a brandului (puteti sa va distrati, punandu-va prietenii sa dea 10 motive de apreciere pentru consoarta, apoi cerandu-le sa dea o nota consoartei, de la 1 la 10 – rezultatul va fi acelasi). Acest experiment, repetat de Cialdini, cu un numar de gemuri: atunci cand consumatorii au avut de ales intre 24 tipuri diferite de gem, fata de 6, au preferat sa plece fara nimic. Alegerea, era prea grea. (iar paradox, au gustat mai mult atunci cand erau mai multe gemuri, dar au cumparat mai putin) Si exemple mai sunt: Procter-ul, cand a redus numarul de sampoane, de la 21 la 16, la H&S, si-a marit vanzarea cu 40%.
In Primavara, numar mic de produse, alegere usoara. Satisfactie maxima.
3. Brandurile cunoscute. Cu toate ca spatiul e mic, nu lipseste nici un brand cunoscut.
Am un prieten, finantist, care mi-a zis odata asa: ‘Nu ma mai duc sa cumpar de la Carrefour, ca acolo nu cumpar ce vreau eu, cumpar ce vor ei.‘ Asta cam asa e. Carrefour nu are branduri importante (eu sunt mancator de lactate, asa ca asta stiu) de exemplu lapte proaspat Milli, dar au 8 tipuri diferite de lapte, de care nu ai auzit. Si nu intotdeauna cel mai tare produs, sau cel care crezi tu ca e cel mai tare produs.
In plus, nu ma lasa sa vad 4 randuri din acelasi produs: imi dau cate un rand din 4 produse diferite. Ba, chiar, gasesc produse noi, care nu le-am vazut in alte parte. La ulei de masline, de exemplu, am luat 3 sticle: ca sa le incerc. Misto.
4. Nu m-a calcat nimeni pe picioare. Ati fost vreodata in Carrefour Orhideea, duminica seara la 7, sa cumparati ceva? Nu va sfatuiesc. Multimea de bizoni care cumpara, si, simultan, te calca pe picioare e de natura sa nu mai vrei a doua oara sa faci experimentul.
Dar sa va dau si reversul medaliei: am fost acum vreo luna, la Carrefour, la Vitantis (la podul vitan, langa autovit). Era atat de gol, ca m-a derutat. A fost ca in visele mele urate: raionul de iaurt plin de Danone (de care nu mananc, de felul meu, ca ma enerveaza reclama), si eu, singurul cumparator. Am sfarsit prin a nu cumpara nimic (aici e legea comunitatii, care e foarte puternica in culturile estice: daca toata lumea nu cumpara de acolo, inseamna ca e ceva nasol).
In Primavara, era asa cum mi-a recomandat doctorul. Cumparau niste bizoni, cat sa ma simt bine, ca nu sunt singur, si ca nu gresesc, platind de 5 ori mai mult decat face. La casa, era exact cum trebuie: o persoana in fata, care isi umplea sacosele. (asta mi-a adus aminte de Mega Image, unde, daca nu ai 10 persoane in fata, care stau la coada, au ei grija sa mai scoata o casa din functiune, ca sa se atinga numarul magic)
5. Nu m-am simtit agresat, psihic. Sa va explic. Prea multa atentie, deranjeaza. (Ati fost vreodata intr-un magazin de haine, numai pentru ca sa simtiti privirea sfredelitoare a bodyguard-ului in ceafa?… sa nu furi. Uite, d’aia nu mai cumpar eu de la Marks & Spencer in Romania. D’aia, si de preturi, de 4 ori mai mari ca in Anglia, aceeasi marfa.) Prea putina, sau inexistenta unui nenea care sa te ajute, sa-ti spuna unde, ce si cum, iar e de natura sa nu te inspire sa cumperi. (Ca la Selgros, unde poti sa canti o doina, de jale, pana apare cineva sa-ti spuna unde e cimbrul, care e pe reclama.)
La Primavara, erau niste doamne care bagau marfa la raft (era sambata seara, vezi…). Deci, se vindea, aveau si ce face, nu sa stea cu okiu pe mine, si, in cazul in care nu gaseam ciocolata Milka fara zahar, aveam pe cine sa intreb. (Si, apropo de Milka, spre deosebire de cea care am luat-o de Craciun, de la Mega Image, asta era intr-o bucata mare, cu patratele, nu in 50 de bucati mici, de diferite forme: cred ca aia de-acolo, dau, de oftica, cu produsele de pamant.)
Daca Primavara mai avea si o super-promotie la mustarul Maggi, cred ca era perfect. (dar cred ca aici e si smekeria, ca super-promotie, ar fi insemnat bizoni, si devenea un fel de Carrefour mai mic, nu?)
Every little helps 
:
Emotia pozitiva m-a tinut pana m-a luat Cristina la Carrefour. Statia urmatoare. Orhideea. Cu peronul pe partea dreapta. Unde am retrait palatinarea metroului din anii ’80 (pentru cei cu nervii slabi, nu urmariti):
Industrializarea cumparaturilor. N-as mai baga mana in foc ca supermarketurile si minimarketurile de cartier stau sa moara. Dimpotriva.
