Toata lumea injura generatia Y: cei de 20 de ani, nascuti dupa 1979. Ca sunt fara cuvant, fara obiective, fara chef, dezordonati, dezorganizati, super-hedonici, prea dornici de distractii, ne-muncitori, increzuti, egoisti, stiutori de toate, interesati, tupeisti, dornici sa cheltuiasca intr-o decada ceea ce copiii si nepotii lor vor plati muncind o viata intreaga. Toti spun ca ne vindem sufletul pentru un apartament de 100,000 Euro, pe care il vom plati cu sange, mai tarziu, de dragul acestei generatii care nu stie decat de bani, distractie, droguri, sex, repeat.
Pay: eu lucrez, majoritar, cu generatia Y. Ei sunt principalii mei clienti, pentru ca pe ei trebuie sa ii invat vanzari. Ei sunt motivul pentru care mi-am schimbat coafura, si modul de predare, si am dat orele petrecute la televizor pe cele pe Youtube, Yahoo, Tweety si Facebook, si am dat cursurile scrise pe cele vorbite, si, mai nou, pe cele video.
(Azi am stat 10 ore sa citesc un curs, cumparat cu bani greu mie, de Procter, in anii de glorie. Cursul facut acum 10 ani. De comunicare, influentare, negociere: chestii d’astea. Din care am putut extrage, ceva folositor generatiei Y: zero. Nada. Nimic. Zilch. Daca m-as duce cu asa ceva in fata lor, m-ar lua la fluieraturi. Si, serios, ei ar avea dreptate. Pentru ca treaba este ca eu sa ma ajustez lor, nu ei mie.)
Generatia Y vrea sa faca milioane (de Euro) peste noapte. Da. Si ce e rau in asta? Eu, la varsta lor, visam ca o sa fiu profesor de vanzari, si o sa fac bani frumosi din asta. Mi-am atins visul. Nu cumva visul meu era prea mic?
Generatia Y porneste un business inainte sa-si fi terminat scoala. Da. Bravo lor! Inca o data: B-R-A-V-O L-O-R! Eu am fost tampit ca nu mi-am pornit un business la 22 ani. Si am avut autorizatia de intreprindere particulara nr. 14 (Patriciu a avut nr. 1, apropo, am stat la coada pe aceeasi scara de bloc, sa obtinem acea autorizatie). Ca n-am avut bani. Bulshit! N-am avut oua. Asta e. Si am lasat soarta economiei in mainile tuturor videnilor, becalilor si agramatilor, care nu stiu nici sa adune, nici sa dramuiasca. Nu facultatea conteaza: ma mai intreaba cineva, acum, ce facultate am terminat?… sau se uita ce pantofi am in picioare, din ce masina cobor, si (sper eu) daca stiu sa vorbesc fluent in engleza cand cer un pahar de Cola?
Generatia Y cere salarii imense, de 6-700 Euro, pe pozitii de inceput, fara fir de experienta anterioara, de pe bancile scolii. Da. Bravo lor! Pe mine Procter-ul m-a angajat cu $100 – si a fost una din putinele greseli care le-am facut in relatia cu acea firma. Pentru ca de acolo, e greu sa fii tratat altfel, decat ca un disperat care s-a angajat pe 100 de dolari. Si, permenent, a trebuit sa-mi cer drepturile banesti, la fiecare pas. (Am avut o colega care la Procter era secretara la departamentul de vanzari, si care acum e marketing manager la Coca-Cola. Ce cariera ar fi facut in Procter, pornind de la salariul de 60 de dolari, de secretara?… Credeti?)
Sunt flamanzi. Asa trebuie sa fie. Sunt cheltuitori. Ca sa cheltuiasca, trebuie sa munceasca. Isi cunosc interesul, si negociaza. Asa trebuie. Isi asuma riscuri, si schimba 4-5 slujbe in primii 3-4 ani de cariera. Excelent: nimeni n-o sa mai primeasca rahatul cu lingurita care l-am inghitit eu: “Curca, 5 ani de Procter, fac cat un MBA!” Sigur ca da. MBA, dar fara diploma. Munca de caine pe baricadele multinationalelor americane, care fac fundul gras balenelor din Vestul mijlociu.
Vor sa faca avere, si familie, si a doua familie, si sa aiba copii, si sa aiba si cariera, si sa aiba si a doua cariera, si sa aiba drepturi egale cu austriecii, si olandezii. Da. La 40 de ani, nu iti mai poti, macar creste copiii, ca la 20. Fiecare varsta are prioritatea ei: si 20 nu e facuta ca sa ajungi general manager, ci ca sa faci o familie, frumoasa si sanatoasa, si copii, la fel. (Am avut un coleg, de birou, el avea o doctorita, eu aveam o doctorita, el si-a bagat picioarele, a divortat, si si-a gasit o femeie ca lumea, eu mi-am bagat picioarele in ea de relatie, si mi-am vandut sufletul si viata pentru… pentru ce?)
Vor sa aiba casa cu gradina, si autostrada pe care sa faca 20 de minute pana la birou. Da: ca nu e nici o placere sa auzi cum face pipi vecinul de sus la doua noaptea. Si inca mai putina placere sa ma fac ca nu aud intrebarile strainilor care vin in Romania, si care ma intreaba: ‘Voi aveti guvernanti?’ ‘Da!’ ‘Si de ce ii mai votati?… Nu vedeti cum va arata strazile?’ Si au dreptate, pentru ca principala treaba a guvernantilor e sa faca strazile astea nenorocite, si canalizari catre suburbii, si poduri, si statii de cale ferata, si metrou, ca de restul economiei, de fapt, ne ocupam noi, particularii.
E o vesnica spusa: tinerii din ziua de azi… Se drogheaza. Da. Noi beam coniac Drobeta, si jucam baschet pe studentesc, pentru ca n-aveam acces. Fac sex in grup. Bravo lor, au cu ce, si au si prezervative. Pe vremea mea, exista doar Dermantina, si era rusine sa ceri asa ceva in tutungerie: era marfa de contrabanda.
Dar nu spune nimeni: sunt prosti. Pentru ca nu sunt. Si sunt specializati. Fiecare stie sa faca, ceva, cate ceva, interesant. Nu ca noi, care stiam si geografie, si organe de masini, si teorie cuantica, si nu intelgem diferenta intre bilant si balanta.
Cred ca avem o super-bafta sa avem o astfel de generatie: agresivi, destepti, curajosi, dornici de bani, flamanzi de succes. Cu o astfel de generatie, o sa avem, si noi, pensii (ma rog, cei care isi platesc ratele corespunzatoare). Avem nevoie de o astfel de generatie, pentru ca sa putem face intr-adevar, ceea ce eu, si cei ca mine, la vremea noastra, nu am reusit: o Romanie care sa conteze economic.
Sper, din tot sufletul, ca generatia mea a fost ultima generatie de sacrificiu din Romania. Ca cei care au acum 20 de ani nu vor munci pe branci, pana la 11 noaptea, pentru ca sa vina acasa si sa mai vorbeasca cu inca vreo cativa clienti, care lasasera mesaje pe robot. Sa nu ajunga sa adoarma incaltati in pat. Sa stie sa isi ceara dreptul la viata, pentru ca banii care ii ai la 40 de ani, nu se compara cu cei de la 20. Pur si simplu, nu te mai ajuta ficatul indeajuns, incat sa se compare.
Iar daca nu ma credeti, uitati-va la clipul urmator. Prima data am crezut ca e o singura gagica, multiplicata pe calculator. Apoi, mi-am dat seama ca e munca: mama, Doamne, ce mai munca… Aratati-mi un singur cantaret din generatia X facand asta, in priza directa, 3 minute jumate. Aratati-mi-l pe Jon Bon Jovi facand asta, si il mananc.
