Stiu ca ziceti ca ma laud, dar imi petrec o parte din viata la Londra. Care e minunata, ma rog, dar in materie de servire a clientilor, niciodata n-am avut impresia cum ca ar fi invatat prea multe. In principiu, e atata vanzare, ca intalnesti chiar mai multa nepasare si mitocanie, cumulat, decat in Romania. Ca macar, aici, au timp sa stea de vorba cu tine. Ca nu se rupe marfa din mana, ca pe Oxford Street.
Puteam sa mor linistit cu credinta asta. Pana am facut greseala sa intru, in minunata zi de 30 decembrie, in magazinul Domo de la Magistrala (intersectia dintre Marasesti si Cantemir). Sa nu-i laud prea tare, au reusit un cumul de performante, in materie de anti-servire a clientului, cum nu credeam ca ar putea exista:
1. Nu m-a bagat nimeni in seama pret de 15 minute. In care perioada, puteam sa fur si mama magazinului, asa de bine pazit era. Baietii, erau ocupati sa dea LCD-uri pe banda. Probabil, aveau norma.
2. Am gasit un rucsac de laptop minunat. Pretul (la raft): 79 lei. Braga. Pretul (la casa): 160 lei. Dublu. Nu mai exista un alt rucsac similar, in tot magazinul (pentru verificare, marca se numea Kensington).
3. Au gresit factura. Dar asta nu e nimic.
4. Mi-au luat banii de 2 ori. De pe card. Adica, o data, si inca o data. Dublu. (Cred ca magazinul trebuia sa se cheme DOBLO, nu DOMO. Sau poate Domo e prescurtarea de la Dobitoc Mort de dorinta de a cumpara. Sau ceva similar.) Dar m-am prins: si le-am cerut banii. Pe loc.
5. Mi-au facut retur. Bine. Dar nu mi-au putut da chitanta. Ca nu dadea aparatul. Vorba lu’ tata: si batut, si cu banii luati.
Dar nu mai insist. Eu sunt ala, daca va aduceti aminte, care insista ca oamenilor sa li se faca un minim de training de vanzare. La Domo, am primit umilinta suprema. Un baietel, care era si el pe-acolo – initial, am crezut ca e IT-st, dupa comportament- mi-a definit situatia: ‘Stiti, eu sunt doar un vanzator…’ Cu alte cuvinte, vanzatorul e un fel de paria, un proscris, un prost de moare, similar cu maturatorul de strada, pe ultima treapta a societatii, lumpenproletariat.
Asta se crede in Romania despre vanzatori. Niste prosti. Fostii tarani ai lui Dinu Sararu, mutati geografic in urban.
Celor de la Domo, le inchin aceasta spectaculoasa secventa din Pretty Woman. Sa traga ei concluziile. (in realitate, secventa e inchinata Cristinei- stie ea de ce 
)
Si, apropo, EU SUNT UN VANZATOR. Ich bin ein Berliner.
