Te trezesti fericit. E o dimineata superba. Cafeaua e: asa cum ti-a recomandat-o doctorul, cand erai mic. Te asezi la calculator. O placere: scrii. Ideile vin, una dupa alta, clare, frumoase, logice. Nici nu stii cand trece timpul.
Pana cand suna telefonul. Soneria de la usa. Mobilul.
Unul care vrea un curs de vanzari pentru pisica lui, care sa coste 5 Euro, si sa aiba diploma, recunoscuta international. De fapt, nu vrea cursul, vrea doar diploma. Ca nu se stie: vrea sa emigreze, si, poate, in Canada, or sa-i dea o slujba pe baza diplomei eliberate de Concept Marketing & Vanzari. Si, normal, un salariu gras, si n-o sa-l intrebe nimeni de sanatate, vreun an sau doi, pana se stabilizeaza, si porneste o afacere cu materiale de constructii.
Una care vrea un curs de vanzari, pentru echipa care vinde carnati si telemea, formata din 3 fosti someri si sora ei de la tara. Cursul, desigur, sa inceapa de poimaine. Si sa nu coste mai multe de 5 milioane, ca atata i-a dat buget seful. Si stie ea pe cineva, care e student la ASE in anul 4, care tine cursuri cu 4 milioane jumate. Foarte bune cursuri. A fost si ea. I-a placut. Au vorbit si de tantra yoga.
Un fost client, care iti cere o favoare: cand te duci la un actual client, sa-i spui si de oferta lui. Sigur ca da. Principala mea preocupare. Ca doar din asta imi castig banii, din comision.
Doua telefoane de telemarketing: una care vrea sa-mi vanda programe de contabilitate, si altul, agresiv si tafnos, care vrea sa-mi vanda actiuni. Ca tot au scazut cu 30%: un prost in plus, nu strica, pe banii lui.
Mama. Sa ma intrebe daca i-am dat de mancare pisicii. I-am dat. Daca a venit portarul la lucru. A venit. Daca vreau mere. Nu vreau. De 10 ani nu vreau. Ca mi le iau eu, singur. Ca stiu ce mere vreau.
Fan Curier. Sau Fun Courier. Sau Fan Cullo, servicii de curierat. Care vor sa mearga la vecinii de jos. Si nu vad ca scrie, mare cat capul: Concept, in stanga, Brand Cover, in dreapta.
Un prieten, sa-i zicem Silviu. Ca vrea sa ma vada. Ca nu mai stie nimic de mine. Demult. (mai precis, de vreo 5 ani). Alt prieten: de data asta pe bune. Ca: la o bere. Mai stam.
Ce e nasol, e ca dupa toate telefoanele astea, ti-ai stricat ziua: faci greseli de ortografie, te enervezi, iti pierzi ideile, nu mai ai chef de nimic. Si cazi in pacatul #2: deschizi e-mail-ul (despre asta, data viitoare): din acest moment, ziua e ca si terminata.
Cum putem sa ne facem viata mai frumoasa? (fara intreruperi, fara telefon)
Propunerea 1: Ia telefonul, arunca-l pe geam. Ca pe telecomanda de la televizor. [...] Nu. Asta nu merge. Marea majoritate a clientilor ti-au cerut o comanda prin telefon. La loc comanda.
Propunerea 2: Pune mobilul pe Silent, scoate soneria din priza, la fel si telefonul fix. Da. Acum e liniste. Chiar prea multa liniste. Daca ma suna cineva important pe fix, si eu nu stiu? Pierd vanzari. De obicei, intre 10 si 1, ma suna 6-8 telefoane. La 1, ii sun inapoi. Partea nasoala e ca doua sunt cu numar ascuns, si 3 sunt numere care nu le stii. Din care doua se dovedesc a fi una dintre variantele horror de mai sus. Adica, platesti bani pentru ca sa stai de vorba cu telemarketer-ul de la programele de contabilitate. Neplacut.
Propunerea 3: Ignori orice telefon (silent, chestii d-astea) toata dimineata. Nu suni inapoi, decat telefoanele care le ai deja in memorie. Dai SMS de grup, in care ceri sa ti se dea e-mail, ca esti in Anglia. Merge. Chiar merge. Cu exceptia clientilor, care i-ai pierdut, pentru ca i-ai ofensat final: n-ai numele in memoria telefonului mobil.
Propunerea 4: Angajezi o secretara. Scump. Dar, daca arata bine, merita. Asa, iti imbunatatesti si viata sociala: mai vine un prieten, doi, pe la tine, ca s-o vada pe secretara, sa bea o cafea cu ea.
Propunerea 5: Raspunzi, dar esti nervos, mitocan, si repezit la telefon. Asa, le strici ziua celor care te suna, mai rau decat ti-au stricat-o ei tie. Ai un sentiment de plinatate, de lucru bine facut. Chiar te simti bine, dupa. Metoda romaneasca. Merita incercat.
(sau il iei la intrebari:)
Propunerea 6: Ai un obiectiv in cap, si ti-l urmaresti: de exemplu, cine te suna, poate sa fie student la cursurile tale de vanzari. Si sfarsesti prin a vinde tu. Ce-i drept, cam intr-un caz din 40. Dar iti faci mana. Daca n-ai altceva mai bun de facut. (Am un client care are ca obiectiv sa le cunoasca, personal si intim, pe toate domnisoarele care il suna cu diverse propuneri. Are succes: cam 50%. De unde nevoia de traininguri de vanzari, fata de nevoia de socializare. Mai bine deschideam firma de cursuri de dans. De societate. Cu scaune, si locuri pentru fumat. Si cafele.) Varianta Seinfeld, ii vinzi tu business-ul tau:
Propunerea 7: Raspunde robotul. Minunata idee. Dai date, cum ar fi adresa ta irelevanta de yahoo, spui ca esti intr-o sedinta (asa pari si mai valoros, dealtfel), si ceri sa ti se lase un mesaj. Partea funny e ca poti sa asculti ce mesaje ti se lasa. Distractie, gratis, live. Perfect. (Sa nu-ti faca ei insa figura, similar:)
Propunerea 8: Raspunzi, dar cu textul: ‘Scuza-ma, sunt ocupat acum (intr-o sedinta, curs, etc…) Pot sa te sun eu inapoi in pauza?’ Merge, formidabil. De multe ori, ti se spune direct: ‘Nu suna, nu e nimic important. Voiam doar sa vorbim.’ Faci toate deodata, si bine: raspunzi, socializezi, eviti pierzatorii de vreme, afli de clientii care chiar te cauta pentru business, pari importanta si ocupat, ceea ce iti da dreptul sa nu negociezi la pret, never-ever. Si e si politicos.
Propunerea 9 (merge impreuna cu 8): O data la un an, schimbi numarul de mobil (si de fix, dar mai putin relevant). Minunea e ca, atunci cand schimbi, poti face si o triere strasnica in baza de numere de telefon. Nemaivorbind ca, iti iese fix de 3 ori mai ieftin decat daca ramai in aceeasi retea pentru mai mult timp.
Propunerea 10: Nu faci nimic din cele de mai sus, si raspunzi, stoic si functionareste, la fiecare telefon primit. Dupa un timp de obisnuiesti, ca si cu mirosul urat. Oricum, nu conteaza daca scrii sau nu scrii, ca doar esti in Romania. (Tara unde conteaza doar sa raspunzi la telefon. Pentru ca toata lumea e interesata de un singur lucru: sa stie ca inca n-ai murit. Iar atunci cand mori, e inca si mai bine: motiv de socializare, ne intalnim, mancam si bem, si cunoastem mai indeaproape vaduva. Incet, si trist.)
Intreruperile fac parte din viata noastra. Sunt din categoria: rau cu rau, dar mai rau fara rau. Sa le evitam cu totul, nu se poate, dar sa le minimizam efectele (ma refer la cele negative), da.
Mai rau e de cei care cred ca: cu cat mai multe telefoane, cu atat sunt mai valoros. Daca sofez si nu vorbesc cu telefonul (aurit) la ureche, nu are sarm. Daca stau dimineata pe WC, si nu vorbesc cu prietena, in timp ce scot zgomote ventrale, nu imi folosesc suficient de bine timpul. La sala, ador tipele care dau din picioare pe banda, si vorbesc simultan la telefon.
Dar am si eu o intrebare: daca vorbim toata ziua la telefon, cand mai avem timp sa si gandim?
