Stiu ca cele mai bune 3 ceasuri ale mele sunt dimineata, dupa ce imi beau cafeaua. Atunci scriu, fara oprire, linistit, si bine, de parca mi-ar sopti cineva (nu spui cine) la ureche, ce trebuie sa scriu. Dupa-amiaza, seara… e altfel. Ceea ce scriu dimineata intr-o ora, seara imi ia 3. Sau nu-mi iese, deloc.
Asta m-a facut sa ma gandesc la cele mai bune zile din viata. Stii, atunci cand ai energie, si iti iese totul, si dormi doua ore pe noapte, si iar o iei de la capat… Unde iti petreci cei mai buni ani din viata?… In slujba cui?… Cui ii dai cea mai mare parte din valoarea care o produci, in viata? Cine ti-a folosit, sau iti foloseste: energia, talentul, ideile si efortul? In ce ti-ai investit perioada cand aveai 20 de ani? Ce a ramas in urma ta?
Si: cat din ceea ce ai produs, ti-a ramas, tie?
Poate nu e prea tarziu sa-ti pui intrebarile astea. Nu, sigur nu e tarziu. Oricand poti sa faci ceva, pentru tine. Ceva care iti place. Ceva care sa te bucure. Ceva care sa fie recunoscut. Ceva care sa te puna pe locul pe care il meriti.
Traditia sugereaza ca cea mai buna perioada din viata e tineretea. Prima tinerete. Daca ar fi fost asa, si Goethe, si Arghezi, ar fi fost niste ilustri necunoscuti. Poate ti se aplica si tie. And, who knows? Maybe…
