[acest articol e pamflet, si o critica la adresa limbajului (prea multor) oameni care lucreaza in vanzari. In nici un fel, nu achiesez la un astfel de limbaj, iar folosirea unor cuvinte licentioase are scop pur educational]
Am lucrat cu Pila pe teren. Cam de varsta mea, cu tot parul pe cap, o cravata cu nod dublu, si un usor aer de smecher. M-a luat la pertu din prima: cred ca fusesem impreuna la aceeasi carciuma. Nu l-am deranjat, dimpotriva: m-am facut simpatic. I-am atras atentia de ce fund misto are o tanti care statea in statia de troleibuz. ‘E de-al meu.’ cred ca a gandit Pila. In urmatoarele doua ore, deja disparusem in peisaj. Pila se simtea ca la el acasa.
Am avut ruta de Targoviste. Mai intai am ascultat Radio 21, prin mijlocirea radioului din masina lui Pila, cu niste baieti insipizi, care simulau ca fac glume. Glume de-alea, din categoria ‘fara numar’. Apoi l-am ascultat pe Pila, vorbind la telefon.
‘Alo, Radu? Ce p…a mea faci may, labagiule? Cu…st nenorocit ce esti. Dai la b..i, hein? Pe frigu’ asta. May, sa-mi trag una, nu mai da astia comisioanle pe decembrie. [...] Sa fiu prost, pe asta n-o stiam. Ce p…a bearka. Da-l mai in kkt, ca nu merita. Am fost eu ieri la o firma de recrutare: niste idioti. Nu stie decat ca… Da. Bine, may, hai ca te las, ca am treaba. La Targoviste. [...] Da-o, ma, in k…t, de panarama. Numai gura de ea. Bine, hai ca ma suna sefu;. Pa.’
‘Flori, te-ai trezit? Aaa, inca dormi… Pay daca ai rupt p…a toata noaptea, bagaboanta ce esti… Las’ ca stiu eu, ai facut-o prastie. Acu;, cand te p..i, se duce in 3 jeturi. Ce, n-am dreptate? [...] Da, si mie mi-e dor de tine, de p……a ta roz. A ta e roz, fa! Da. La Targoviste. Nu stiu. Pe la 4. Nu mai spune ca mi se s….a, si nu sunt singur in masina. Nu, fa, e barbat. Nu m-am dat inca pe barbati. Vad ca asta te doare pe tine, nu? Pastele ma-tii de panarama. Sa ma suni. Bine, te pup. Unde vrei tu. Asa. Hai ca ma suna sefu’, pa.’
Iar Radio 21. Eram pe undeva prin Buftea. Apoi telefoane lu’ Raluca, si Dinu. Apoi l-a sunat, pe celalalt telefon, nevasta-sa. Pe care ‘ce-ai fa, esti proasta’ a expediat-o urgent. Ca suna sefu’. Care sef, n-a sunat toata ziua. Am luat micul dejun la OMV, la intrarea in Targoviste. A fumat vreo 3 tigari. Mi-a zis de Pusa, care sta in centru, si careia ii place sa… stiti voi. Cand ii pui manele. La primul magazin, mi-a prezentat-o pe Veta. Care il sorbea din ochi. I-a pus mana pe fund. I-a placut femeii. Vorbim saptamana viitoare, cand e barbata-su in schimbul unu, si ea e de dupa amiaza. Si copii la scoala. Pila a facut comanda din ochi. De fapt, toate comenzile le-a facut din ochi.
Pe la 12, l-a sunat cineva important. Si-a cerut scuze (prima data pe ziua respectiva) si a iesit din magazin, sa vorbeasca afara, cu mana la gura. M-a intrebat ce vreau sa mananc. Orice, covrigi. Mie imi plac covrigii. S-a uitat la mine cu privirea; ‘Ce-ai ma, esti handicapat.’ Am inteles privirea. A mancat o shaorma. Eu, covrigi. N-au cine stie ce covrigi in Targoviste. Dupa masa, a sunat-o pe Pusa. Sau pe Mari. Sau pe Flori. ‘Sunt cu un barbat de la Bucuresti. Ti s-a sculat, fa, cand ai auzit de Bucuresti… Numa’ la bani ti-e gandul. Nu, da-te-n p…a mea de proasta. Mai stai. N-am bani acum, ca nu mi-au dat astia comisionul pe decembrie.’
Dupa masa, a inceput sa mi se confeseze. ‘De k…t astia de la firma. Bani nu, training nu, preturi mari. Sa-mi bag p…a, daca n-as fi eu, nu s-ar vinde nimic. Cand a dat jos de pret, am facut targetul. Ce may, pe praful asta, ce target… Nu vezi ca nu cumpara nimeni nimic?’
Am terminat mai repede ziua, ca l-a sunat o fata din Bucuresti. ‘Pe la 5 sunt la tine. Sa-ti pui kilotzeii roz, si sa ma astepti cu p…..a uda, auzi? Ce vrei sa-ti aduc? Lasa fa Cola, ca nu-ti face bine. Te ingrasi, faci c…l cat malu’. Mie imi place de c…l tau, ca de-aia si… Bine, iau eu tigari. Sa faci si tu acolo, ceva, doua sendviciuri, ca mor prost. Am mancat un rahat de shaorma aici. Bine, sufletel. Te pupic dulce. Da, sigur. Pe unde vrei tu. Sa nu te prind, ca-ti dau numai in mecla, fara numar.’
Am ajuns acasa, fericit. Cristina. ‘May, sa-mi trag una, Cris, da ce rahat de vanzatori in ziua de azi. N-a facut o singura vanzare, sa-mi bag p…a. Nimic. A stat numai la telefon, toata ziua, de-mi vine sa mor de prost ce sunt: m-am uitat in gura lui. Numai de p…e a vorbit, toata ziua.’ La care Cristina ma intreaba: ‘Laurentiu, dar de unde ai preluat tu limbajul asta, de cartier? Cand te-am cunoscut, nu vorbeai asa.’
Oops, am inceput sa devin vanzator. Roman. Sa-mi cada una-n cap. Si sa-mi moara la intrare. Ce, sunt prost? Eu sa vorbesc altfel? Sa nu intelega lumea ce spun?
Daca marketingul are 4 P, vanzarile le au pe ale lor: p…a, p….a, p……..a, prost. Ah, si pret. Toata ziua, am auzit aceeasi obiectie de pret: “Da’ de ce ati scumpit?” “Da-n p…a mea, fah, nu vezi cum s-a dus leu-n sus? Ce crezi, ca fac eu preturile?”
Doamne, ce mi se intampla? Ce caut eu, aici? De ce fac podcasturi de vanzari, pe care le pun pe site, gratis? Cine cred eu ca ma asculta? Ce caut eu, in viata mea? Ce o sa ajung, sa visez, noaptea?
ce sa zic:))) sper sa nu am parte de astfel de cunostinte>