Eram pe High Street Kensington, si am trecut pe langa magazinul Bang& Olufsen. (N-am cumparat, in viata mea, nimic de la Bang & Olufsen, pentru ca sunt radical de scumpi si de high end pentru urechea si buzunarele mele.) Am intrat asa, intr-o doara, sa vad ce nazdravanii au mai scos astia.
Baiatul asistent de vanzari, din sala, m-a salutat, m-a lasat cateva minute, apoi m-a interpelat: ‘Pot sa va ajut cu ceva?’. Raspusul, firesc: ‘Nu, doar ma uit.’. Imi zambeste, si, cu un aer stregaresc, ca intre prieteni, imi spune: ‘Haideti sa va arat ceva…’. Fiind curios, l-am urmat. Mi-a scos o pereche de casti, si m-a invitat sa le testez. ‘Ce muzica va place?’ ‘A, eu sunt ciudat la muzica, le am eu pe-ale mele…’ si i-am aratat I-Pod-ul. ‘Incercati cu ale Dvs.’ Mi-am pus Air de Bach… minune. Castile erau ca niste mini-boxe, lipite de urechea mea. Interesant e ca puteam auzi, in acelasi timp, si ce se intampla in jur, exact ca si cum ai fi ascultat la boxe, nu la casti.
‘Cat costa?’ ’121 lire, dar, daca vreti le puteti gasi mai ieftin in aeroport, sau pe Tottenham Court Road.’ Eram vrajit. Un salesman care nu vroia sa-mi vanda atunci, in momentul ala, in locul ala. Care chiar vroia sa ma ajute. ‘Se aude foarte bine…’ am inceput eu, zambind, victima a legii reciprocitatii. ‘Da, e o tehnologie speciala, dar trebuie sa aveti grija sa fie si liniste in jur. Aici nu e…’ si mi-a aratat inspre strada, plina de masini, zambind in continuare.
Am multumit frumos, si am plecat, fara sa cumpar. Totusi, 121 de lire, sunt fix 121 de lire. O gramada de bani. La intoarcere, pe British, mi le-am cumparat la 70. Sold.
O secventa perfecta, in care a functionat legea simpatiei, a reciprocitatii, a autoritatii (mi-a aratat o parte slaba a ofertei lui), in care mi s-a castigat increderea, si mi s-a sadit samanta de cumparare. In plus, data viitoare cand o sa fiu prin Kensington, o sa-i mai vizitez, pentru ca mi-a facut placere, m-am simtit bine.
Smecheria care a functionat a fost invitatia prieteneasca, fara sa implice vreo obligatie: ‘Haideti sa va arat ceva…’. Exceptional.
Ca sa nu ziceti, aveti mai jos poza biroului meu, asa cum arata azi dimineata, cu castile cu pricina.
