Trei calatori se cazeaza la un hotel. La receptie, li se spune ca o camera costa 150 lei, si inmaneaza receptionistului 450 de lei (fiecare da cate 150 de lei). Ceva mai tarziu, vine patronul hotelului, care anunta ca, pentru ca i s-a nascut un fecior, toata lumea va beneficia de o cotatie speciala, de 100 lei / camera. Ca urmare, retine 300 de lei in casa, si da restul receptionistului, sa-l returneze oaspetilor calatori.
Receptionistul gandeste ca oricum oaspetii nu stiu cat de mare e generozitatea patronului, asa ca inmaneaza fiecaruia, inapoi, cate 30 de lei, ceea ce face un total de 90 de lei, si isi pastreaza siesi 60 de lei, ca si bacsis.
Toate bune si frumoase, dar avem o problema: fiecare dintre cei trei calatori a platit cate 12o lei, adica un total de 360 de lei. Receptionistul si-a pastrat 60 de lei. Asta face o suma de 420 de lei. Ce s-a intamplat cu diferenta de 30 de lei? Unde a disparut?
Raspuns: banii nu au disparut. Patronul are 300 de lei, calatorii 90 de lei, si receptionistul 60. Suma e 450 de lei, adica exact banii platiti.
Uneori, realitatea iti joaca feste. Depinzand din ce unghi privesti, acelasi lucru poate avea diferite dimensiuni. De aceea e atat de important sa privesti din punctul de vedere al clientului, sa te pui in papucii lui.
Clouseau: ‘Cainele tau musca?’
Receptionistul hotelului: ‘Nu.’
Clouseau: ‘Cutu-cutu.’
Cainele il musca.
Clouseau: ‘Aaaau, ai zis ca nu musca.’
Receptionistul hotelului: ‘Ala nu e cainele meu.’
