In Anglia, daca un pret se mareste, e de la Dumnezeu. Englezul il accepta ca pe un dat, plateste, si merge mai departe. Romanul, nu. Pentru ca romanul s-a nascut antreprenor, si isi pune, permanent, problema valorii primite.
Mi s-au terminat tonerele de la imprimanta color (am avut o lucrare de dat la facultate, si m-am rupt in figuri printand-o color). Ele, de noi, de felul lor costa 350 lei (3,5 milioane) x 4 tonere = 14 millioane. Imprimanta cred ca a costat cam vreo 20, apropo. Ma duc la Producton, in Cotroceni, sa le incarc. In loc de pretul de 60-70 lei/ toner, cat stim, se scumpise: acum era 140 lei. Dati discount? Nu dam, pentru ca. Bine, si eu pentru ca, ma duc in alta parte.
Butic pe bulevard, de copiere. Incarcat de toner? 100 lei. Scump, dom’le scump. Daca incarc 4, am vreun discount? Nu, pentru ca a avut un deces in familie. Ma iei de prost.
Am ajuns la Extra Print SRL, pe Stirbei Voda, prin dl Stoicescu, la care imi fac eu multiplicarile de cursuri. Refacute in China (adica noi, dar din China) 180 lei. Toner si chip, pentru fiecare, 56 lei. 4 tonere 224 lei. De a doua oara, discount de client fidel, si plata prin banca. Si s-au si purtat meserias cu mine. Imi venea s-o iau acasa pe doamna care mi-a facut factura (Marieta Serbu, na, ca exista): stia de toate despre tonere, si vroia sa si ajute.
Economie – 1176 lei. Durata efortului – 1,5 ore, cu tot cu intrebari, parcari si stopuri.
Stau sa ma gandesc: aceeasi energie si imaginatie consumate de roman pentru economisire ar fi folosite si pentru deschiderea de business-uri de apartament, cat de bine ne-ar fi?
- Si, pentru ca sa reintram in profit, propun sa concediem si cealalta jumatate a echipei de vanzare.
