In lumea economica, exista o vorba: ‘Sa te fereasca Dumnezeu de o firma condusa de contabili.’ Contabilii au talentul extraordinar de a se uita in desaga proprie, si nu in fata, pentru ca sa vada pe unde calca, si pe ce drum merg. Ca urmare, genereaza lipsa de strategie, masuri tactice, greseli cu efecte greu de evaluat pe termen lung.
In anii ’50, guvernul britanic Macmillan a decis ca viitorul transportului in Anglia e cu masina, pe sosele. 50 de ani mai tarziu, asta a generat un blocaj in transport, nemaintalnit. In fiecare zi, 15 milioane de britanici stau 2 ore in masina, in drum spre, si de la, servici. Costurile economice cumulate, anii petrecut in trafic pentru navetisti, si investitia enorma in mijloace de transport individuale, gen masini, au dus economia britanica, in termeni reali, cu 1 trilion de dolari, inapoi in timp.
In Romania, in 20 de ani, nu a fost un singur guvern care sa aibe viziunea (si vointa) construirii unor autostrazi. Plata acestei incapacitati o executam acum, cand, in loc sa avem cateva mii de business-uri vestice investind (repliati de criza) intr-o tara care e la o distanta de cateva ore de mers pe autostrada, avem nevoie de miliarde cerute de la FMI. Care, daca nu le investim unde trebuie, ne vor asigura alti 20 de ani de lipsuri si saracie, dupa modelul industrializarii fortate a lui Ceausescu din anii ’70.
Guvernul Boc a luat, pana acum, zero decizii strategice. Astfel, risca sa impinga Romania pe calea unei derute economice, in conditiile in care aceasta tara nu e pregatita in nici un fel pentru urmatorul val de crestere economic.
De 4 luni de zile (din varii motive, majoritatea politice, si nu vreau sa le detaliez aici) exista incertitudine. Incertitudinea genereaza anxietate, si frica. Frica genereaza inactiune. Inactiunea genereaza stagnare economica. Stagnarea economica cronica degenereaza in haos, care e o forma ridicata la patrat a incertitudinii initiale.
Care e viziunea acestui guvern? Cine o sa plateasca aceasta miopie combinata cu prostie, unde banii se duc in sponsorizarea unor voturi pentru apropiatele alegeri pentru presedintie? Ce speranta am eu, ca si roman traitor si platitor de taxe, in tara asta?
Ceea ce un contabil, si mai ales unul prost, nu intelege e ca viziunea intretine speranta. In lipsa unei viziuni, ultima sansa de motivare, in afara soarelui care rasare zilnic, moare. Ceea ce incompetentul ministru Pogea (cel care si-a mai dovedit incompetenta si in omorarea, cu buna stiinta, a Combinatului Siderurgic Hunedoara) nu a inteles, e ca firmele mici, pe care vrea sa le taxeze suplimentar, nu sunt, si n-or sa fie vreodata, importante pentru bugetul lui. Le e mult mai usor sa se eschiveze, sa dispara. Problema nu e ca, odata cu disparitia a zeci de mii de firme mici, dispar locuri de munca: pentru ca acestea se redistribuie. Problema e ca fiecare firma familala, care nu producea mare lucru, dar care exista acolo, era o sursa de speranta pentru familia respectiva. Iar dl. Pogea prefera sa omoare vaca, in loc sa o mulga, chiar daca da mai putin lapte.
Recunosc ca imi e frica de acest guvern. Cadrul de nesiguranta pe care mi l-a creat, bugetul votat si schimbat de enspe ori, lipsa de claritate in idei, in comunicare, lipsa de viziune si strategie, cautarea criminala a fiecarui leut, de natura sa umple o visterie secatuita, mi-a generat frica. Nu stiu cum va simititi voi, dar mie nu-mi vine sa pornesc ceva, acum, in Romania. Dar poate ca sunt numai eu.
Domnilor politicieni, ultima idee vizionara in tara asta a avut-o Ion Iliescu, cand a decis ca trebuie sa intram in Uniunea Europeana. (Mi-e jena sa spun asta.) De atunci, supravietuim, ca ramele. Unde trebuie sa fie tara asta peste 20 de ani? Din ce o sa-si scoata plusvaloarea necesara pentru ca sa traiasca? De ce ma impingeti sa emigrez, catre o tara unde, macar, exista o viziune economica, dar care nu e a mea, in care sunt, si voi fi, un strain?
