Noua Vanzare

Orice sut in cur e un pas inainte. E ultima data cand scriu despre acest subiect, si e incheierea articolului: ‘Banii tai nu sunt in siguranta in bancile romanesti. Statul poate sa ti-i ia, oricand, fara sa te anunte. Stiai?’. Ieri am luat de la Administratia Finantelor Publice sector 4 adresele catre 3 banci colaboratoare, de deblocare a conturilor mele: BancPost, BCR si BRD. Banii arestati, minus niste dobanzi (inclusiv unele redescoperite, vechi de 2 ani) si ultimele taxe, imi vor fi returnati -cel putin asa mi s-a spus, din gurita.

Nu am primit nici o hartie in acest sens, nici o scuza. O lucratoare robotizata (Stefana Copcea) de la Administratia Financiara sector 4, intr-o organizatie in care nu exista comunicare, unde nu stie stanga ce face dreapta, condusa de Alexandru Bersoe, un om cu frica lui Dumnezeu si a puscariei, simultan, dar reciclabil ca si manager, mi-a facut poprire pe 22,000 lei, plus inghetarea tuturor conturilor, fara sa bage de seama ca plata, de fapt, fusese efectuata. Si fara sa-i pese. Legal, asta se numeste ‘neglijenta in serviciu’, cauzeaza prejudicii unei terte parti (eu, nevinovat), si e de incidenta penala.

Insa am si o gramada de beneficii – invataminte – de pe urma acestui incident. Parerea mea e ca beneficiile, in acest caz, exced prejudiciul creat. Sa va explic si de ce:

1. Lectia 1: Nu ai nevoie de contabili. Am invatat ca munca contabiliceasca nu e, nici pe departe, asa de complicata precum pare, sau, mai precis, precum e prezentata de catre contabili. In timp, mafia contabiliceasca a creat (ca si notarii, dealtfel) un set de legi care sa le protejeze privilegiile. Trocul a fost simplu, intre stat si contabili: noi, contabilii, chiar daca suntem platiti de clienti, iti tinem tie, stat, raportarile; tu, stat, ne asiguri noua un cadru legal astfel incat, oricat de inutili si incompetenti suntem de fapt, castigam, ca si taxa pe prostie, bani frumosi.

In ziua de azi contabilitatea e o afacere prospera. Fiecare contabil are cateva zeci de clienti, de la care ia un minim de 100 de Euro pe luna. Treaba propriu zisa e facuta de niste sclave, platite mizer, si, de cele mai multe ori, acefale. Calitatea a ceea ce primesti, ca si client, e submediocra, si, de cele mai multe ori, sub nivelul de promovare a clasei. Surprizele pe care le poti descoperi, atunci cand faci o investigatie personal, la Administratia Financiara, sunt din cele mai neplacute. Dati-mi voie sa va enumar numai cateva (descoperite de mine, si, toate, apocrife):

• contabilul tau nu urmareste platile efectuate de tine – chiar daca are extrasul tau de cont, nu se uita pe el. Daca ai facut, vreodata, din greseala – greseala absolut de inteles, tinand cont de cate ori se schimba conturile Trezoreriei, si de faptul ca nu exista nici o comunicare reala intre AFP-uri si contribuabil – contabilul nu o vede, pentru ca nu verifica. Urmarea e hilara: desi ai, per total, toate taxele platite, intr-o parte ai platit mai mult, intr-alta mai putin. Ceea ce ai platit mai mult se numeste ‘plata voluntara’, si, desi sunt bani pe care deja ii foloseste statul, nu poarta nici un fel de dobanda. Unde ai platit mai putin, se considera ca, de fapt, nu ai platit, si platesti amenzi, penalizari, si dobanzi. De exemplu, o taxa pe profit din aprile, de 9,000 de lei, platita gresit, si descoperita, de un contabil incapabil, la sfarsitul anului, corectata in ianuarie, aduce dupa sine o dobanda de aproximativ 3,000 de lei. Repet, pentru o taxa care, de fapt, fusese platita, dar intr-un cont gresit.
• contabilul tau nu depune niste hartii pe care un handicapat mintal le-ar putea depune, fara efort. Lunar, trebuie depuse niste declaratii. Contabilul tau, beat, inconstient, sau, pur si simplu, lucrand prea multi clienti simultan, uita. Amenda pentru nedepunerea unor foi de hartie bifate e intre 1000 …5000 lei (10 pana la 50 de milioane).
• contabilul tau, desi tu ai platit toate taxele corespunzatoare conventiilor de prestari servicii, si el le are, mura-n gura, in extrasul de cont, nu depune declaratiile pentru respectivele conventii. Amenda 5 milioane pe declaratie, plus dobanzi, pana in momentul declararii – pentru ca degeaba ai trimis banii la Trezorerie, si ei s-au folosit de ei:  pana cand Trezoria nu ‘ia in primire’ acesti bani, e ca si cum n-ai fi trimis nimic, ca si cum n-ai fi platit.
• contabilul tau iti efectueaza un bilant, de obicei facut pe ultima suta de metri, in noaptea dinaintea termenului de predare, pe care tu, administrator, il semnezi ca si primarul. Odata ce l-ai semnat, daca el a facut o greseala, sau o magarie, esti bun de puscarie. De exemplu, daca a uitat sa-i declare un mijloc fix, o masina sa zicem, apari ca evazionist fiscal. Singura ta sansa sa scapi de puscarie, e sa scapi de firma, oricum, acum! Si uite asa, te trezesti ca dormi in pat cu niste baieti pe care, daca i-ai fi intalnit pe strada, i-ai fi ocolit cu grija, eventual traversand pe partea ailalta.

Toate aceste erori pot fi, cu usurinta, preintampinate, si rezolvate, daca tu, ca si contribuabil, faci un curs do it yourself, la seral, de contabilitate. Care, pentru un om cu mintea la purtator, nu dureaza mai mult de 8 ore. 8 ore care iti scutesc multi, foarte multi bani, si inca si mai multe belele.

Anul trecut, in cautarea unui contabil nou, am avut inclusiv parte de oferte  de genul: 26 de milioane lunar, sa-mi faca contabilitatea: la o firma mica, chiar micro, a unui om care face consultanta si training, practic, cu niste colaboratori, dar, cam 80% din munca de unul singur. Respectivul domn a refuzat o contraoferta de-a mea, de 14 milioane: era prea putin.

Am facut un calcul: in 8 ani de activitate pe firma Concept, am platit peste 700 de milioane pe contabili (iar cea ce a ramas in urma e de Doamne fereste) si cam 300 de milioane pe diverse secretare, a caror principala slujba era sa faca o comunicare cu acestia. Pe scurt, am platit 1 miliard, bani din care puteam sa-mi cumpar un Audi A3 super accesorizat, pe niste servicii de kko, pe care, (de-abia acum recunosc) mi le puteam face si singur, la pretul unei zile de munca pe luna: sa zicem, o sambata.

Concluzia e simpla: 95% din munca contabiliceasca ti-o poti face tu. Ai nevoie de un expert contabil care sa stie, si care sa fie dispus sa te invete, plus, o data pe an, sa contrasemneze hartiile facute de tine, dupa ce le verifica. Te costa, toata tarasenia, cam 10 milioane, in tot anul. Ceva mai bine. Plus ca intr-adevar stii ce semnezi – deci nu risti sa faci puscarie din combinatia de legislatie gresita, prostia si lenea ta.

2. Lectia 2: Nu te baza pe Adminstratia Financiara (cum nu te bazezi pe politistul de la circulatie sau pe sectorist, sa te ajute). Sa nu ai incredere in Administratia Financiara, ca isi fac treaba corect. Nu e asa. Munca de culegere a banilor catre stat, aparent ordonata, e o harababura. Ce am vazut la Administratia financiara e demn de Kafka. Treaba se face mecanic, superficial, si fara cap.

Fiecare doamna de acolo are cate o sora sau cate o cumnata care face contabilitate la 200 de firme simultan, care firme sunt toate, de fapt, arondate doamnei respective. E platita cu 10 milioane de stat, de care bani se poate dispensa oricand: are cateva sute de milioane, daca nu 1 miliard si jumatate, lunar, tribut de la firmele pe care le pastoreste, bucuroase ca scapa de dureri de cap, somatii, popriri, si, de ce sa nu recunoastem, si de o cantitate buna de taxe. Pentru ca, prin forta lucrurilor si a pozitiei, doamnele respective stiu. Si stiu cum sa scoata taxe mai mici.

La Administratia Financiara, nimeni nu da doi bani pe tine, si, de cele mai multe ori, esti purtat de la Ana la Caiafa, pana cand iti pierzi cumpatul, si executi tot ce ti se spune. (Cazul meu a fost unul special: fetele erau de penal, si si-au protejat curul. Pentru ca se protejeaza, maxim, intre ele.) Nu exista nici o procedura tiparita, sau comunicata, sau la vedere. Oricare din doamne, oricand, isi poate bate joc de tine. Eu, de exemplu, am fost trimis sa-mi recuperez dosarul de la sectorul 3. Dupa ce am pierdut o dupa amiaza acolo, am aflat (facand frumos la o doamna, adica, pe scurtatura, nu oficial) ca dosarul fusese trimis la sectorul 4 in februarie 2007. Iar, ca sa stiti cum sunt administrate datele voastre: doi ani si trei luni de zile mai tarziu (si doua certificate fiscale obtinute de la sectorul 4, mai tarziu) si baza de date nu fusese inca importata. Numiti-o cum vreti: bataie de joc, incompetenta, lene, rautate, rea-vointa, intentie de a crea harababura pentru profit personal.

Singurul care ai grija ca macar hartiile tale sa fie in ordine in acel Turn Babel esti tu. Pentru ca, daca te duci acolo regulat, o data pe luna, 2 ore, de frica, de jena, – dar mai ales de frica ca tu stii, de fapt, ce se intampla, si cat de incompententi sunt – tie, or sa-ti faca treaba. Iar toata ideea e sa iei cate un certificat fiscal, lunar.

3. Lectia 3: Nu ai nevoie de banci. Sa nu ai incredere in bancile romanesti. In cazul meu, au fost avizate 3 banci (la una din ele nu mai aveam cont de 7 ani, BCR). Nici una nu m-a contactat sa ma anunte. De fapt nici o banca nu te contacteaza niciodata, ca si client, cu doua exceptii:

• in perioada cand vor sa te ia client – care pentru orice banca inseamna cel putin 100 de lei ( 1 milion) tribut de la tine, fara sa faca nimic, chiar daca nu fac nimic -, sau
• daca ai o relatie speciala (citeste: platesti) o cucoana care lucreaza la banca. Sau daca ai asa un rulaj de bani, ca stau singure in pozitii ciucite, sa-ti suga degetele de la picioare.

Odata ce am primit hartiile de deblocare de la Administratia financiara, m-am dus la BancPost, astept sa imi vina banii inapoi, si imi inchid toate conturile (firma, persoana, card, valuta) cu ei. Apoi m-am dus la BRD, si mi-am inchis contul. Am constatat ca le sunt dator 243 de lei, perioada de 6 luni, chiar daca nu le-am folosit serviciile deloc. In care perioada nu am fost sunat nici macar o data, si (cica) mi s-a trimis 1(un) e-mail sa-mi ridic un card, pe care nu l-am primit. Sau pe care l-am primit, dar l-am trimis in trash, dimpreuna cu toate falsele alerte de securitate de la Raiffeisen si BancPost, cu caracter, vadit, de spam.

In Romania nu exista confidentialitatea sau securitatea conturilor. Mie mi-au desfacut, fara preaviz, un depozit la termen (!) practic a doua zi, pentru ca sa faca o plata, care, originar, era gresita. Orice lucrator la orice serviciu de informatii poate sa primeasca extrasul de cont, de la orice banca cu care lucrezi, in 5 minute, fara ca macar sa faca o cerere oficiala.

La oricare banca, nu exista responsabilitate personala. La BancPost, nici pana astazi, dupa 3 cereri succesive depuse si neraspunse nu stiu care a fost departamentul, idiotul si seful acestuia care mi-a blocat conturile, desfacut un depozit si trimis banii la trezorerie fara ca macar sa-mi dea un telefon sau un e-mail. De care operatie am aflat, intamplator, 10 zile mai tarziu, cand vroiam sa-mi scot extrasele de cont din e-banking.

Fiecare banca are procedurile ei, pe care le schimba, si de care nu stii, si nu afli. BancPost mi-a modificat comisionul pe fiecare operatie de 16 ori, fara sa ma informeze. La un moment dat, am constatat ca, fara exceptie, soldurile din banca lor, pe fiecare conta in parte, in pofida existentei dobanzilor, scadeau. E mai rentabil, in Romania, sa-ti tii banii sub saltea, decat la banca.

In Romania exista legi care iti cer, ca si firma, sa lucrezi cu o banca. Ocoleste-le. Deschide-ti un cont, atunci cand iti faci o firma noua, apoi inchideti-l. Instruieste-ti clientii sa te plateasca cash. Profitul, banii suplimentari, pune-i intr-o banca straina, intr-o moneda straina. Plateste taxele in cash, direct la Trezorerie.

4. Lectia 4. Nu hrani ramele: nu plati taxe (decat minim-minimorum). Daca platesti taxe catre stat, nu esti numai un simplu muritor, esti prost. Fara exceptie, in cei 8 ani de cand am business-ul meu, mi-am instruit contabilii sa plateasca toate taxele. Parerea mea a fost (nu mai e) ca, din moment ce lucrez pe mosia statului roman, cu clienti romani, in economia romaneasca, esti dator sa platesti un bir pentru asta. Recunosc, mai putin imi pasa de ce se intampla cu banii mei, mai departe. Stiam ca nu am parte de strazi, de trotuare, de servicii publice si de politie: dar, acceptam (ca orice bun roman, parte a mamaligii care nu explodeaza niciodata) situatia asta.

Asta pana cand m-a lovit trenul. Eu stateam linistit, la mine in birou, scriind carti, lucrari de diploma si de doctorat, facand consultanta, si postand regulat cate un articol in acest blog. Nu-mi pasa de statul roman, atata timp cat ma lasa in pace, si isi primea tainul lunar, de la mine. Dar, se pare ca, odata cu guvernul Boc-Pogea, lucrurile s-au schimbat. Acum, sunt atat de disperati sa scoate bani si din piatra seaca, ca ar face orice pentru asta. Inclusiv sa taxele firme moarte, si morti de-a dreptul. Pana nu demult, in tara asta, mortii votau. Acum, mortii platesc taxe. Forfetare.

Din care taxe sunt platiti incompetentii si invartitii de la Lectia 2. Eu dau bani sa primesc niste servicii. In Romania, dai bani sa ti se dea in cap. Nevinovat. Neanuntat. Unui guvern care nu are nici macar bunul simt sa faca un plan pe termen lung. Pana si comunistii lui Ceausescu erau mai buni, din punctul asta de vedere.

Cel mai bine e sa nu ai o firma in Romania, romaneasca. Trebuie sa ai una, de acoperire. Firma de baza ti-o faci intr-o tara unde platesti taxe o data pe an, pe profitul obtinut, in urma unei singure declaratii: Belgia, Austria, Cipru, Olanda. Banii ti-i strangi intr-o banca din respectiva tara, sau, ca sa imparti riscul, din alta tara. Firma din Romania nu trebuie sa faca profit, si trebuie sa aiba venituri cat mai mici: pentru ca venituri mari inseamna taxa forfetara mare. Nu ai nici un avantaj daca faci contractele pe o firma romaneasca – decat daca nu ai incotro. Sediul initial al firmei trebuie sa fie schimbat, astfel incat sa nu mai dea nici o autoritate de tine: nici AFP, nici Garda, nici inspectii de orice fel. Nu-ti tii banii in banca din Romania, pentru ca sa nu ti-i aresteze guvernul. Nu ai angajati, pentru ca sa nu platesti, lunar, alte taxe. Nu te baza pe asigurari medicale de stat, sau pensie de stat, asa cum nu te bazezi ca, daca ai un accident, pagubele iti sunt platite din asigurarea obligatorie.

Orice fel de relatii ai cu statul roman, cu exceptia situatiilor cand vinzi cursuri Ministerului Muncii cu 5,000 de euro/ zi, sau faci autostrazi cu cel mai mare pret pe km din lume, sunt pierzatoare. Fereste-te.

5. Lectia 5. Nu ai nevoie de Romania. Romania este o tara subdezvoltata, compusa majoritar din oameni inculti, nespalati, agresivi, needucati, si, o alta  buna parte, retardati mintali si inmuiati in alcool. Fara exceptie, romanii sunt rau intentionati si egoisti. Atunci cand traiesti intr-o tara straina, nu vrei sa ai de-a face cu romani, pentru ca, brusc, iti reamintesti de cariile de pe incisivi, imprumuturile nerambursate vreodata si mirosul de picioare nespalate.

Ai avut nesansa sa te nasti aici, in Romania: e corectabil. Copiii tai nu trebuie sa sufere ceea ce inghiti tu. Poti alege sa traiesti, total sau numai alternativ, in alta tara. Loviturile si stresul la care esti supus in tara asta te secatuiesc de energie, si iti limiteaza creativitatea. Frica generata de autoritati incompetente si rau intentionate te paralizeaza. Mizeria si minciuna domnesc.

Nu e adevarat ca Romania e o tara frumoasa. Am fost in 42 de tari pana acum: si sunt multe tari cu mult, mult mai frumoase. Si oricum, mai ingrijite. Si nu faci diaree daca mananci la o pensiune de munte mamaliga cu smantana cumparata de la Metro. Lasa-ti patriotismul stupid, si prejudecatile de tipul ‘romancele sunt cele mai frumoase’. Atunci cand dai de normalitate, de respect pentru cetatean si contribuabil, atunci cand nu te inhami la ceva fara sa stii la ce, unde contractele se respecta si procedurile sunt transparente, brusc, te simti bine. Sigur. Linistit. Inspirat. Creativ. Eliberat.

Zilele acestea scriu un articol despre interventia lui Constantin Parvulescu la Congresul al XII-lea al PCR. Au trecut 30 de ani de atunci. Ceausescu a domnit 25 de ani, si a murit impuscat. Noi facem, anul acesta 20 de ani de la impuscaturile din decembrie ’89. Deja vorbim de perioade de timp comparabile. Ne putem uita la ce s-a facut in 20 de ani, si compara cu ce s-a facut in 20 de ani dinainte. Ma uit la cuvantarile de atunci, si remarc aceeasi proasta folosire a limbii romane, ca si la majoritatea politicienilor actuali.

Esenta nu s-a schimbat. Suntem acelasi popor de lingai, striviti, obedienti, aplaudaci, unde 20% voteaza automat pe cel care e la putere. Nu vad o cale de schimbare, pentru ca nu exista schimbarea in noi, in interior. Aceeasi manevra strivitoare cu aplauze regulate se petrece si acum, daca vorbesti ceva de rau depsre primul conducator al tarii. Personal, sufar de 35% care voteaza neconditionat un partid-avorton al actualului presedinte, si alti 35% care voteaza urmasii declarati ai comunistilor, in cuget si simtiri. Cu un procent mic de iluminati nu se poate face schimbare.

Daca ati avut rabdare sa cititi pana aici, va multumesc. Stiu ca nu e legat de vanzari (sau foarte, de departe, indirect, s-ar putea sa fie legat), si ca, in ultima saptamana, am scris mai curand despre lumea politica decat despre meseria noastra comuna. Dar, sincer, mi se pare ipocrit sa va invat sa faceti bani, pentru ca apoi acesti bani sa va las sa-i puneti intr-un loc de unde pot sa fiti jefuiti, legal. Era de datoria mea sa va spun si ce sa faceti cu ei.

Iar, daca nu ma credeti ca, fundamental, acest popor nu s-a schimbat, va rog aveti rabdarea si urmariti intreg acest fragment. Veti recunoaste surprinzator de multe similitudini cu cele ce se intampla astazi, si imi veti da dreptate:

Categorii: Atitudine, Dialog cu cititorii, Incredere, Lumea politica, Stiri, Toate articolele, Uncategorized, Valori si etica, YouTube by Laurentiu Curca