Cei mai multi oameni nu gandesc. Muncesc. De frica. Stahanovistii, workaholicii muncesc de frica. E simplu: atunci cand faci ceva cu pasiune, nu muncesti. Te distrezi. Atunci cand te definesti ca si workaholic, inseamna ca deja ai constientizat ca muncesti. Si singurul motiv pentru care muncesti e de frica. Iar principalul motiv de frica e schimbarea. Nu stii ce iti aduce mainele.
Comunistii stiau bine regula asta: cu cat inspirai mai multa frica, cu atat se muncea mai cu spor. Si porneau de la o constatare de bun simt: raul care isi vine e intotdeauna mai mare decat raul pe care il traiesti acum. Chiar si numai prin prisma faptului ca imbatranesti, te deteriorezi, si mori. Sa-ti fie frica de raul urmator.
Capitalistii au preluat conceptul asta cu succes (nu de la comunisti, fireste). Au introdus frica de lipsa de munca. Daca nu muncesti esti vulnerabil. Concedierea era cel mai mare dezastru posibil, dupa moartea unui copil, si inaintea adulterului nevestii-ti. Apoi, permanent, te tineau cu sabia asta deasupra capului: nu te cracesti suficient, nu faci targetul, mori. De fapt, nu mori, esti doar concediat.
Atunci cand mergi gandesti. Chiar mai bine decat atunci cand stai pe loc. Atunci cand alergi insa, e mai greu sa gandesti. Nu stiu de ce. Ti-e frica ca te impiedici, sau ti-e juma de creier ocupat cu ocolirea gropilor si bordurilor. Ideea e simpla: daca vrei ca cineva sa fie productiv, trebuie sa-l alergi. Faci mai multe lucruri bune: ajunge mai repede unde vrei, si nu mai poate gandi. Si cand nu gandeste, ii e mai frica, si are motiv sa alerge si mai tare.
Comunistii urau pasiunea. Cand omul devenea pasionat nu mai muncea, se distra. Cand nu mai muncea, incepea sa gandeasca. Asa disparea frica. Si nevoia de a alerga. Se spargea cercul vicios. Pasiunea era privita chioras, era un dusman al revolutiei.
Capitalistii, insa, s-au prins de o chestie. Pasionatii muncesc mult mai bine decat alergatorii si fricosii. Sunt mult mai productivi. Asa ca: au incurajat pasiunea. Acum: pasiunea nu poate aparea oriunde si oricum. E greu sa devii pasionat de spalatul vaselor, sau de taiatul ierbii din fata blocului. Trebuie sa ai o idee, care sa genereze pasiunea. Capitalistii, de nevoie, au incurajat ideile. Adica, gandirea. Inerent, oamenii cu pasiune, gandind, au inceput sa fie mai putin fricosi. Adica, mai curajosi – in felul negarii negatiei. Lipsa de frica favorizeaza schimbarea. Schimbarea e buna: aduce progres.
(Eu scriu pe blogul asta de doua ori pe zi. Chiar de trei. In pauze. Intre doua alte chestii. Repede (cam 3-4 sute de cuvinte in 5 minute). Pentru ca imi place vanzarea. Imi place sa vorbesc despre asta. Prefer sa vorbesc despre asta, decat sa ma uit la finala Champions League. Am pasiune. Pasiunea ma ajuta sa gandesc. Gandind, elimin frica. Nevoia de munca alergatoare.)
In Occident exista un concept: sabaticul. Iti iei pauza un an. Sa gandesti. Sau sa faci scuba diving. Sau sa faci ocolul lumii, sau sa te insori. Poate dura cateva luni sau un an. Zici: sabatic, iti iei pauza, te intorci in acealasi loc de munca. De fapt, putini se mai intorc. Pentru ca, luand o pauza din munca incep sa gandeasca. Ajungand in Malaiezia, constata ca Romania nu e chiar cea mai frumoasa tara din lume. Sau ca serviciul lor nu e chiar minunat. Si schimba.
In 1992 gandirea precedand schimbarea era usoara, pentru ca era evidenta: toata lumea trecea de la comunism la o forma de capitalism. Era clar. 10 ani mai tarziu, nu mai era asa de usor. Trebuia sa iei o pauza, sa gandesti, sa te informezi. Daca te prindeai ca viitorul val e cel al imobiliarelor, acum nu mai citeai blogul asta. Erai undeva, pe un iaht, cu niste pupeze, cu sampanie si stridii. Azi e inca si mai greu. Trebuie sa iei o pauza mare: poate, poate, iti vine o idee, sau vine piticul ala mic care sa-ti spuna daca Basescu va mai fi presedinte in 2014, sau daca va mai exista Romania in 2014. Sau daca mai merita sa existi tu in Romania, in anul respectiv.
Si tu stii asta. Si, cu toate astea, dupa ce citesti ce scriu eu aici, te duci si te culci, pentru ca sa fii maine fresh la munca. Sau te intorci la munca. Eu am auzit, odata o vorba: muncesc prea mult ca sa am si timp sa mai fac bani. Corect. Ca sa faci bani trebuie sa te distrezi. Sa nu mai alergi. Sa nu-ti mai fie frica. Sa gandesti. Si sa schimbi.
Azi dimineata am scris un post despre competenta si drept social. Ce cool: dreptul social e pe moarte, competenta, mai ales cea derivata din talent, e in crestere. Ce vremuri minunate traim. Tata, saracul, n-a avut sansa asta. Copilul meu sper sa nu ma injure pentru ce decizii iau acum. Ca de-aia gandesc.
Gandeste. Daca iti vine ideea, te-ai scos. Mai ai nevoie doar de niste bani, si de timp sa faci managementul ideii. Se gaseste si una, si alta. Inchide dracu’ televizorul. Gandeste. Schimba. Zi NU. Nu tie, lor.
- Nu stiu. Gandesc. Daca gandesc, nu mai muncesc. Daca nu muncesc, nu fac bani. Si daca nu fac bani, nu ma mai vrea ea. De ce n-o intrebati mai intai pe doamna?
Corect.Cica asta e deviza evreilor.Adica e clar ca daca muncesti prea mult nu ai cum sa mai gandesti prea bine,sau prea lucid.Eu patesc asta,chiar daca e bussinesul nostru,al familiei.
Dar in acest an de ”criza” chiar am luato mai moale si am stat mai mult decat in ceilalti ani pe ganduri si am fost mult mai eficient,chiar daca nu mai productiv dar maieficient.Cu mai putina munca fizica si cu mai mult cap.Chiar ma simt mai bine.Poate pentru ca deja el a 5-lea de cand produc si incerc sa vand ce produc .
Oricum ideea mea e aceea ca chiar trebuie exercitiu pentru a da nastere a ceva nou si asta se poate face doar avand mai mult timp liber.Va recomand pentru asta o carte care iti va schimba toata viziunea despre orice.Nu merita sa o citeasca oricine pentru ca nu intereseaza pe oricine.Cred ca majoritatea celor de aici o merita.E fantastica.Cred ca multi o stiti deja.”jocurile Mintii’-de Michael Michalko.
Respect pentru D-nul Curca
Si eu sunt de acord cu toate cele scrise mai sus! Iar in ce priveste televizorul, aceasta metoda de tembelizare super-eficienta, in casa mea “nu mai are loc” de 9 ani de zile!
Corect ar fi: “Arunca Televizorul” in loc de “Inchide Televizorul”
Si credeti-ma pe cuvant: chiar nu simt nevoia lui pentru ca am multe alte lucruri placute de facut decat sa ascult si sa privesc toate ineptiile si neadevarurile TV si sa ma enervez minut de minut vazand pe toti analfabetii si prostii si criminalii si politrucii si pitipoancele si golanii si restul de non-valori pe care nu le-am mai enumerat!
“Schimbarea este solutia pentru rezolvarea multor probleme.
Dar schimbarea are multi dusmani ” (J.F.Kennedy)
“Gandesc ,deci exist!” adaptat dupa “Cogito, ergo sum – Cuget, deci exist !”(Decartes)
“Pasiunea ma ajuta sa gandesc,gandind elimin frica,
lipsa de frica favorizeaza schimbarea,schimbarea aduce progres”(Laurentiu Curca)il astept ca motto pe viitoarea ta carte