Noua Vanzare

1. Aseara, la televizor, am vazut un reportaj despre  niste directori bugetari care fusesera dati afara, sau erau de schimbat, pe criterii politice. Poate ca de emotii, poate ca incercau teritorii noi, dar: nici unul nu era familiar cu limba romana. Cu greu acordau subiectul cu predicatul, iar subiectul multiplu le crea probleme existentiale. Mi-au amintit de colegul meu Poenaru din scoala primara, tampit, dar muncitor: copia dupa mine la lucrari de control. Era permanent laudat de invatatoare, pentru ca nu iesea din cuvantul ei. Sunt sigur ca Poenaru, acum, e director.
2. Am intrat pe site-ul primariei sectorului 4, sa ii injur de mama, pentru ce fac in Parcul Tineretului. Am dat de o rubrica mare care angaja, nu stiu ce: referenti, ceva invartitori de hartii. Am ramas tampit cand am vazut cate hartii doveditoare de calificare se cereau. Asta de la un primar care, evident, are si el mari probleme cu limba romana, cu logica, si cu setarea prioritatilor. Am inceput sa inteleg de ce la cursurile mele erau atat de importante si dorite diplomele. Poenarii din asta traiesc: dovedesc ca stiu din diplome. Concursurile alea nu sunt pe bune: nu au cum sa fie pe bune. Sunt desenate astfel incat sa-i sperie pe neinitiati.
3. La cursurile mele, am parte de o coloana masiva de poenari. Sunt cuminti, rabdatori, nu inteleg nimic, nu depun nici un efort mai mare decat cel al valului purtator, nu invata nimic. Vor diploma. Am avut o data parte de un nebun care m-a injurat, si atunci am remarcat cum masa de poenari are instincte puternice, de linsare. Am vazut cat de tare ma urau: pentru ca stiu si inteleg, iar ei stiu ca nu stiu, si inteleg ca nu pot intelege.
4. Unul din doi romani sunt asistati: adica primesc ceva, bani, pomana, de la buget. Unul din trei romani lucreaza intr-o structura tinatoare de bugetul de stat. Directorii de mai sus dadeau niste examene feroce, pentru salarii mai mici de 20 de milioane. Serios. Dar aveau posibilitatea administrarii unui buget de stat. Adica, de furat. Nu conteaza salariul, conteaza ce buget administrezi. Poenariatul e despre sederea intr-o structura stabila, si furatul impreuna cu alti poenari.
5. Facultatea se termina cu o lucrare de diploma. Care e o bascalie, un copy-paste ordinar. Studentii stiu asta, profesorii stiu asta. Majoritatea lucrarilor de diplome se noteaza de la 8 in sus. Am scris o lucrare de doctorat, pe bani. Omul caruia i-am scris-o nu stia limba engleza. Mie mi-a fost rusine, ca am ajuns sa fac asta, stand in lada cu mere stricate. Voluntar, am contribuit la poenarism. Pentru bani. Sunt sigur ca lucrarea aia nu a citit-o nimeni, vreodata.
6. De la Antonescu incoace, Romania nu a avut decat conducatori fara o competenta intelectuala de baza. Dej era electrician, Ceausescu se dadea pantofar, Iliescu era activist politic, Basescu e doar un functionar poenar. Singurul cu stiinta de carte, Constantinescu, a fost omorat de propriile neputinte. Problema e ca, atunci cand esti putin competent intr-o lume de poenari, ti se urca la cap, si faci prostii. Te crezi mai mare si mai destept decat esti, de fapt. Nastase a patit asta. Pacat ca apartine partidului gresit, ar fi facut un bun presedinte. Boc e un poenar perfect, urmare fireasca a unor structuri si selectii poenare.
7. Competenta in interiorul unei caste e, totusi, incompetenta. Eu am trait in vremuri in care castele isi evaluaza membri pe baza unor competente interne. Odata iesit din ele, nu mai ai valoare, nu mai esti competent. Faci facultate pentru ca sa ai acces intr-o casta. Daca te numesti notar, se cheama ca esti competent pentru tot restul vietii, pentru ca esti acceptat ca atare, de catre restul membrilor castei.
8. Exista si un poenarism capitalist. Eu am fost asa ceva. Aveam valoare doar in interiorul unor structuri, care se asemanau intre ele. Pepsi vroia sa ma angajeze doar pentru ca facusem acelasi lucru in Procter.
9. De poenarism scapi atunci cand stii sa faci ceva. Care ceva sa il vinzi in afara structurilor sustinute de bugetul de stat. Sau de orice buget, ca atare. Stii ca nu esti poenar in momentul in care intri intr-un butic de slujbe de pe orice High Street din Anglia, si iesi cu trimitere spre 5 firme diferite, care toate vor sa te angajeze. Nu, nu numai asta: cand poti avea tupeul sa le refuzi pe toate, si sa-ti faci propriul business, din care sa traiesti mai decent decat ca si poenar.
10. Aceasta lume veche e pe moarte. Pur si simplu, structurile mari nu sunt suficient de profitabile. Nu stiu cat va dura, 2 ani sau 20 de ani, cert e ca poenarilor le moare cadrul de lucru: cel care iti da un salariu sigur, si acces la un buget, si o pensie dupa un numar de ani. Nu numai aici, peste tot. Criza economica actuala de fapt e urmarea poenarismului mondial. In Romania e doar mai periculos, pentru ca aici poenarismul e doar mai raspandit. Poenaru isi va pierde slujba, si va deschide un butic unde va vinde grisine si inghetata. Pentru el, e la fel: nu mai sta in fata unui calculator, sta un fata unei ferestruici. Doar ca nimeni nu-l mai striga ‘Domnul Director’.

Categorii: Cariera in vanzari, Lumea politica, Management de vanzari, Resurse umane, Romania tara mea de prosti, Toate articolele, Valori si etica by Laurentiu Curca