Povestea mea de iubire cu Mega Image dureaza, cu suisuri si coborasuri, de mai bine de 13 ani. Da, m-au pierdut de cateva ori, dar au izbutit sa ma readuca. Da, m-au enervat cand n-am mai gasit Ariel, cand in locul produselor mele preferate gaseam un cartonas cu scuze, cand, iarasi produsele mele preferate au disparut, lasand locul private label-urilor Delahaize, proprii. Dar de acolo imi iau ciabatte calde, si mozarella, si acolo gasesc portocale de Valencia, si aluat de pizza, si pasta de tahine, si au tot timpul sos Barilla, cu 30% mai ieftin decat la Selgros.
Spre deosebire de Mega Image, povestea mea de iubire cu Vodafone a inceput ca o pasiune intensa (se numea la vremea aceea Conex), cu ore in sir petrecute la telefonul mobil, cu investiii in device-ul de pus la ureche, si cu mandria de a-mi fi pus, daca se putea, si pe frunte sigla Conex. Si s-a sfarsit in sange, dupa o agonie de peste 7 ani, perioada in care am avut una din cele mai rugoase si frustrante relatii avute vreodata cu vreun departament de Relatii cu clientii. Repetat si regulat, Vodafone a scos tot raul pe care cineva il putea scoate din mine.
Care e diferenta? Ce s-a intamplat? In definitiv, vorbim de aceeasi persoana, care a avut exact aceeasi evolutie financiara, gusturi, nevroze, tot. Si vorbim de firme de extractie occidentala, care, in mod normal ar fi trebuit sa stie litera si practica textului cartii, pe dinafara.
Si totusi…
1. Vodafone m-a tradat, de nenumarate ori, Mega-Image, numai de vreo 3 sau 4. La fiecare oferta de genul ’1 cent pe minut’ fraierul din mine, care platea 12 sau 16 centi, urla de durere. Am incercat sa fiu imun, sa nu-mi pese, dar, o data la doua luni mai tipa la mine cu o oferta jignitoare.
2. Vodafone, daca mi-a facut vreodata vreun cadou, mi l-a scos pe nas. In punctele lor n-am crezut niciodata. Cum de fapt nu cred in punctele nimanui. La Mega, din cand in cand, am mai gasit o oferta pentru mine, vara- o bere neagra rece, o domnisoara care mi-a dat salam sa gust, de-astea. Acum, au deschis de dimineata pana seara, inclusiv duminica. Magazinul de la Eminescu cu Mosilor mi s-a parut bestial.
3. Vodafone si-a schimbat numele. Urat. Tradator. Era Conex-ul meu iubit, din Romania, si era Vodafone-ul monstruos din Anglia (cu care, dealtfel, nici n-am vrut sa lucrez, chit ca am avut 2 ani abonament prin Hutchinson Telecom, care era un fel de bastard al Vodafone-ului). Cand s-a schimbat din verde in rosu, am avut aceeasi senzatie ca scoicile de perle invadate de plancton. Verdele era frumos. Rosu cu alb e a lui Dinamo, si al Partidului comunist. Mega e la fel: nu si-a zis Delhaize, ca nu putea romanul sa zica frantuzeste corect, ca la Renault.
4. Calitatea serviciilor la Vodafone e aceeasi: Vodafone a avut, de la bun inceput, un sunet excelent in centrul Bucurestiului, si de rahat in varful muntelui. 13 ani mai tarziu, si e la fel, neschimbat. Mega Image a avut un magazin de rahat la Lizeanu, si, incet-incet, si-a deschis in Militari, pe Titulescu, la Mihai Bravu, la Tineretului, pe 13 Septembrie, pe Mosilor. Din ce in ce mai bine. Am trecut prin toate, m-am bucurat de toate. Am acumulat in contul emotional. Vodafone nu mi-a gadilat cu nimic emotiile. Mai mult: altora le spunea ‘La multi ani!’ de ziua lor, pe mine nu ma suna nimeni. Am avut o perioada un angajat, Catalin Dobre, si, 5 ani mai tarziu, ma suna cate un imbecil de la Customer Service si imi spunea: ‘Buna ziua, domnule Catalin Dobre, ce mai faceti?’. Si, de fiecare data le spuneam: ‘Catalin Dobre a emigrat in Cipru. La mine, imi matura curtea.’
5. Vodafone a indraznit sa se supere pe mine, cand eu m-am suparat pe ei. Daca am platit cu intarziere, m-au taxat, mi-au pus penalizari. Daca am cerut un abonament mai ieftin, mi-au conditionat cu 12 luni de abonament dedicat, minimal (ce jignire, cand eu eram client fidel, cu acelasi numar, de 10 ani). Vodafone m-a confundat cu orice taran infidel, care schimba mai repede reteaua si numarul, decat chilotii. Daca am cerut un extras de cont, a trebuit sa dau cererea in scris. Vodafone mi-a cerut, de fiecare data, numarul de cod fiscal, sau CNP-ul, desi dadeam telefon, de fiecare data, de pe acelasi numar. Mega Image, cand m-am suparat pe ei, nu s-au suparat pe mine. Nu m-au sunat sa ma cheme inapoi. Au stat acolo, linistiti. Au asteptat sa ma enervez pe Carrefour, sau pe Selgros, sau pe Billa, sau pe mai cu cine eram atunci. Nu s-au mutat. Nu si-au schimbat numele. (Decat rafturile, curse them.)
6. Mega Image mi-a facut bucurii. Cand a reparat hala Traian, m-am bucurat ca un copil. Cand a introdus rotisorul de pui, chiar daca eu nu mananc carne, m-am bucurat ca miroase frumos. Cand au introdus cuptorul cu painici si patiserie, am salivat: si am cumparat. Vodafone mi-a facut necazuri. In 1998 un nenorocit cu Nissan Almera cu numar CNX a intrat in oglinda mea retrovizoare, ca avea el muschiul de 100 la ora prin oras, si mi l-a facut tandari. In fata clinicii de ORL era parcat un Golf cu Vodafone pe el, pe 3 locuri simultan. In ultimele 4 luni, mi-a blocat telefonul de 6 ori – si de 4 ori din vina lor, eram cu banii la zi.
Vodafone a introdus mirosul de picioare nespalate de vodafonist in sala mea de fitness, si a ingrosat slana de pe nasul unor nesimititi venit cu pluta pe raul Vedea. De cate ori o vad pe monstrul de uratenie, cu sprancenele paroase ca doua rame - GM-ul de la Vodafone – ca urca in acelasi avion cu mine (ea la business, eu amarat, la economy, tot asa, are ruta la Londra) imi strica ziua. O data nu s-a uitat in ochii mei. Ma intreb daca se uita vreodata in ochii cuiva. Ma intreb daca e cineva sa se uite in ochii ei.
7. Mega Image a avut preturi asa si asa: cand sus, cand jos. Mie mi-era frica, permanent, sa compar preturile mele, de Vodafone, cu preturile platite de Cristina, pe Orange-ul lui taica-su. Iar cand mi-au venit 600 de Euro plata pentru e-mail-uri si spam-uri culese la Londra, din nestiinta de cauza, pe cardul lor de date, la pretul de 6 Euro / Mega, mi-au venit spumele. Cand mi-am luat cardul ala de date, de care aveam nevoie ca aveam de tinut 3 saptamani de curs in varf de munte, m-au amendat cu 8 milioane, desi se dadea gratis, cu 1 dolar, oricui.
8. In 13 ani de zile de lucru cu Vodafone, n-am vazut niciodata, repet: niciodata, vreun reprezentant de vanzari Vodafone la fata. Valeria Tenescu, Andreea Donciu, toate numele de cretini odiosi cu care am interactionat vreodata prin telefon nu s-au sinchisit sa vina vreodata la firma, sa ma vada. Sa-mi vorbeasca ca unui om, nu ca lui R2D2. La Mega Image, cand un magar de la securitate, in 13 Septembrie, mi-a spus, cu 5 minute inainte de inchidere ‘sa ma grabesc’, au stat 2 manageri de vorba cu mine. Nu mi-au dat bani, dar si-au cerut scuze, pe bune. De la Vodafone, nu-mi amintesc nici un fel de scuze.
9. De fiecare data cand am trecut printr-o perioada mai proasta, Vodafone mi-a dat in cap. Nu a contenit sa-mi reaminteasca: ca nu am bani sa platesc la timp, ca nu mai am 11 abonamente simultan, ca nu le mai dau- cu alte cuvinte- atat de multi bani pe cat si-ar fi dorit ei sa ia de la mine. Dimpotriva, Mega Image, a fost langa mine: cand n-am avut masina, si nici bani de taxi, mergeam pe jos, prin parc, cu sacosele care-mi taiau mainile: dar era bucuria pe care mi-o permiteam, o data la doua saptamani.
10. Cu Mega Image am lucrat. Imi amintesc de grecul ala gras, Dimitros parca, cu care negociam, cand eram in vanzari la Procter. La Vodafone, am trimis o data un CV si o scrisoare de intentie, cand eram derutat, si imi cautam o slujba – nici macar nu mi-au raspuns ca au primit-o. Vodafone m-a tratat, inca o data, si inca o data, cu intreaga masura a arogantei capitaliste de care s-au simitit capabili. In 13 ani, mi-au luat peste 30 de mii de dolari/ euro. Au avut, fata de mine, intentie inferioara: sa ma f..a, sa-mi ia banii, si iar sa ma f…a si iar sa-mi ia banii. N-am simtit, o data, ca vor sa-mi dea ceva. La Mega Image, din cand in cand, am simtit ceva umanitate: la o casiera, la doamna care vindea flori dupa casa, la fosta sefa de la Tineretului, care imi spunea cat de greu ii e, ca munceste de dimineata pana seara.
Marti, 19 mai, e ultima zi cand mai am un abonament Vodafone: si am fost clientul cu nr. 134, din cate enspe milioane zic ei ca au. Saptamana trecuta, am batut un record: din cele 7 zile ale saptamanii, in 5 am fost intr-un Mega Image. Duminica seara, am cumparat de placere in Mega Image.
Arata-mi ca ma iubesti, si o sa-mi vinzi.
- Doamna GM, cred ca o sa avem preturile lui Verizon, cu abonament vorbesti cat vrei in $28 dolari, si 3 telefoane gratis, cand o sa va pensati Dvs. sprancenele.
http://www.youtube.com/watch?v=KmkpYhb-Zok