In medie, oamenii sunt concediati de 4-5 ori intr-o cariera. Numarul acesta e in crestere, si din cauza bolilor corporate, si a diverselor crize economice, mai mult sau mai putin reale. Repet: acest numar e o medie. Cu alte cuvinte, indiferent cat de bun, cuminte, talentat, muncitor, calificat, creativ si bine intentionat esti, mai devreme sau mai tarziu vei fi concediat, sau departamentul tau se va inchide, sau firma la care lucrezi va fi cumparata de o alta mai mare, unde pozitia ta e deja ocupata de altcineva, sau, daca e vorba de un contract, si de romani, nu vei mai fi platit, si contractul se va topi in negura timpului. In toate situatiile asta se numeste, in realitate, intr-un singur fel: concediere.
Prima si cea mai mare greseala pe care o face cineva care e concediat e ca pune premiza de nevinovatie in fata, si, ca urmare, se poarta condescendent si ingaduitor cu cei care vor sa-l concedieze: doar e vorba de echipa lui /ei! Nu e asa. Cand esti concediat, nu mai faci parte din acea echipa. (Nu ma crezi, indrazneste sa vizitezi fostul tau loc de munca dupa ce ai fost dat afara, sa vezi ce “placere” le face – si iti face.) Deci ai tot dreptul sa te aperi, si sa aplici toate regulile jocului, si cele de pe langa joc, ca sa iesi cat mai in castig. It’s not personal, it’s business.
Iata un numar de reguli care trebuie respectate si puse in aplicare, strict. Daca nu o faceti, veti primi preaviz de 15 zile, si, eventual doua salarii compensatorii. E alegerea voastra.
Regula 1. Lasa emotiile deoparte. Ce o sa faci cand esti concediat? O sa plangi? O s-o suni pe mama? O sa-i spui sefului ce fata de gaoaza are? Cei mai multi oameni, cand sunt concediati, se anesteziaza. Stiu ca sunt omorati, si asteapta cuminti, ca vitele la taiere. Asta e exact ce se asteapta si concediatorul. De aceea esti si foarte putin pregatit inainte de a fi concediat. De cele mai multe ori concedierea se stie cu ceva timp inainte: de obicei saptamani sau luni. Tu afli atunci cand ti se spune. Motivul? Nu vor sa te gandesti la asta, nu vor sa reactionezi. Vor sa fii resemnat, sa cazi in depresie, si sa plangi la plecare, pupandu-i ud pe ambii obraji. De aici, urmatoarea regula:
Regula 2. Pregateste-te pentru concediere, din secunda in care esti angajat (ba chiar dinainte, de cand faci contractul de munca). Trebuie sa fii constient de toate fazele prin care se trece la angajare. Urmareste cu atentie ce ii fac unui coleg de-al tau: la fel iti vor face si tie. Daca ai de-a face cu un sef despotic, care concediaza emotional, la fel vei pati si tu. Incearca sa-ti imaginezi ce vei simti. Daca ai fi in situatia asta, de unde o sa ceri sfatul? (De cand sunt consultant, m-am lovit de aceasta situatie de zeci de ori: oameni care ma suna sa le dau un avocat de meserie. Uite: Magda Volonciu, http://www.volonciu.ro/. Ea m-a ajutat pe mine cand am plecat din Procter – am avut bafta.) Ce fel de conditii compensatorii o sa ceri, pentru ca sa fii protejat, si sa accepti concedierea? In vanzari, asta se numeste ‘avantajul criminalului’: intotdeauna criminalul are un avantaj asupra victimei, pentru ca stie ce vrea si ce face, in vreme ce victima e surprinsa. In acest caz, trecem la regula 3:
Regula 3. Daca esti surprins, amana. Cumpara timp. Nu semna nimic. Cere timp de gandire. Dispari: intra in spital, sau in concediu medical. Nu raspunde din prima: s-ar putea ca lucrurile sa se intoarca. Sunt situatii cand firma se razgandeste, daca vede ca te tii tare pe pozitii. Fa-ti un plan de raspuns – dar purjeaza-l de emotii (regula 1). (Emotiile te fac sa gandesti tot felul de prostii: sa spui la ziar, sa santajezi, sa le arunci vitriol in ochi – de-astea. Toate sunt inutile. Singurul lucru util, care poate fi folosit dupa ce iesi din cosmarul asta, e banul. Daca traiesti un an pe banii lor, pentru ca si-au permis luxul sa te concedieze, te-ai scos. Un an de vacanta: ma-sa.) Cand vii cu planul tau, sa le vezi moacele: n-o sa le vina sa creada. Te vor lua pe coarda sensibila: ca lucram impreuna, ca suntem colegi. Uita-te 3 paragrafe mai sus: nevasta pe care o prinzi cu altul, nu mai e nevasta, e curva. Firma care te concediaza nu mai e echipa ta. Daca insa te pregatesti mental pentru ce e mai rau, inseamna ca aplici regula 4:
Regula 4. Culege informatii, care iti pot folosi la concediere. In momentul concedierii e o lupta: tu versus ei. Cu cat ai mai multe documente compromitatoare, cu atat mai bine pentru tine, si mai rau pentru ei. Intre acestea, enumar:
- acte doveditoare ca nu ti-au platit (integral) taxele la stat;
- acte care dovedesc ca ti s-a cerut sa muncesti peste program si nu ai fost platit;
- sarcini in afara sarcinilor de serviciu ( a fisei postului);
- situatii in care ai fost discriminat (orice fel de discriminare, de exemplu, pentru ca esti gras, sau chel, sau ai accent moldovenesc);
- cereri (ale tale) de training, instruire, coaching, si sfatuire – neraspunse;
- e-mail-uri cu propuneri de intalnire (amoroase) de la diversi sefi, sau in care ti se cere sa faci ceva ne-etic, ilegal, sau imoral (sunt pline corporatiile de astfel de cereri, mai ales in ce priveste concurenta);
- poze cu sefi in situatii compromitatoare (ideal e dezbracat in birou, cu secretara proprie).
Toate aceste documente, in copie, se indosariaza (originalele raman la tine, dar nu in birou – nu fii tampit, si nici acasa – nevasta nu ti-e intotdeauna prietena). Dosarul, in timp, se mareste, se face grasut. Cand ti se spune ca esti concediat, spui: ‘Ma scuzati 5 minute.’ si te intorci cu dosarul respectiv, cel cu copii. ‘Daca tot vreti sa ma concediati, poate ca ar fi mai bine sa studiati asta, mai intai.’ Si le treci asa, rapid, in revista, ce fel de documente ai acolo. Iti garantez ca se vor face verzi, de emotie. Vor tipa la tine. Iti scoti mobilul, si ti-l pui pe masa. Iti vor cere dosarul. ‘Sigur ca da, dar numai dupa ce discutam mai in detaliu.’ – apoi pleci. N-or sa mai doarma in noaptea aia. In felul asta, ai pasat cartoful fierbinte in curtea lor – dar nu negocia atunci, si acolo. Respecta regula 3, si treci la regula urmatoare:
Regula 5: Pazeste-te sa nu-ti faca rau, dupa aia. E clar, nu mai sunteti prieteni. Si nici guster nu esti. Or sa-ti dea niste bani – pentru care or sa negocieze in fel si chip. Apoi o sa se razbune: n-o sa mai pupi nici o slujba, in veci. Toate firmele de recrutare, si companiile concurente vor stii ca esti un ticalos razbunator, nebun de legat, isteric, ca dai cu laptop-urile de pamant si ai imbolnavit receptionista de blenoragie, saraca fata. Asta te poate duce in situatia in care, dupa un an de vacanta, vor urma 6-7 de consultanta: si nu vrei asta, crede-ma. Nu esti pregatit sa alergi descult pe plaja. De aceea, trebuie sa semnezi un contract de plecare, care sa fie atat de beton, incat nimeni sa nu zica pas, pe nicaieri. Iar in cazul in care zice, si apare pe undeva spus sau scris asta, sa beneficiezi de pensie viagera. De aia ai nevoie de avocat, sa faci un astfel de contract. Cat dureaza redactarea si aprobarea lui, sa fii platit, si sa te invarti pe acolo. (Cu ocazia asta, afli si cine te-a sapat, cine trebuia sa-ti ia locul, cine ti-e dusman, si tu credeai ca ti-e prieten.) Orice forma de fair play, sau gentlemen’s agreement trebuie sa plece. La mine, au angajat-o pe Magda Volonciu dupa ce mi-a fost avocat (dar au ofertat-o din timpul discutiilor), si au avut grija sa-mi inchida portile peste tot. Unde ma duceam, eram privit stramb. Si nici nu am luat referinte. Ceea ce tu trebuie sa faci, adica sa respecti regula urmatoare:
Regula 6: Pleaca cu cele mai tari referinte care exista pe globul pamantesc. Sa scrie acolo ca le pare rau, cu sange, ca pleci, si ca esti ruda de gradul 1 cu papa. Nu uita: orice spui tu, pe gura, are valoare mica. Ce spune Procter & Gamble, te angajeaza si in Patagonia. Si nu numai o hartie, acolo: numere, referinte, rapoarte facute de seful tau, scrise olograf, semnate, cu stampila, tot tacamul. Cum adica, din gura erai cel mai tare, si aveai super -rezultate, si te dau afara? In orice companie mare, fiecare angajat are un dosar. Cere o copie dupa el. Eu am cerut, si au facut misto de mine: mi-au dat fisa initiala de angajare, veche de 7 ani. Daca aveam cojones, si actele de la regula 4, ii faceam sa planga. N-am avut: si m-am purtat frumos cu ei. Pacat. Daca nu primesti actele, te asteapta o surpriza urata: baietii joaca tare, si vei ajunge la judecator. De aceea, trebuie sa faci urmatoarele actiuni, care au valoare de regula:
Regula 7: Tine cont de hartiile lor si pregateste-te de negociere. In momentul in care discuti prima data (dupa ce i-ai socat, regula 4) vino cu un avocat si cere – fara sa pleci, pana nu ti se da- lista cu continutul dosarului tau de la Resurse Umane. Sunt notorii cazurile cand acest dosar a fost, ulterior, contrafacut din temelii. Judecatorul judeca pe baza de hartii. Impreuna cu avocatul tau, fa inventarul hartiilor existente in acel dosar, apoi semnati: tu, avocatul, si partea adversa. Nu vor sa semneze, se scrie si asta. Daca au fost, cat de cat, baieti destepti, ti-au facut niste avertismente dinainte, pe baza carora sa te concedieze. Daca acele avertismente nu sunt in dosarul de Resurse Umane, degeaba le-au facut: nu mai pot veni ulterior cu ele. Din acel moment, tot ceea ce se intampla intre tine si firma la care ai lucrat are loc in scris: nici macar e-mail, scris, semnat. Nu e asa, nu ai primit nimic. Cere motivele pentru care esti concediat, in scris. Scrie propria ta versiune a motivelor pentru care esti concediat. Fa-ti un plan al viitorului tau, in cazul in care esti concediat: considera scenariul cel mai rau cu putinta. Daca nu mai esti angajat nicaieri 5 ani din momentul concedierii? Cat pierzi atunci? Dar daca iti crestea si salariul? Totul intra in pregatirea negocierii, pe care trebuie sa o faci cu cine trebuie:
Regula 8: Nu managerul de resurse umane te concediaza, ci seful. Fata de la resurse umane e numai interfata. Nu negocia cu ea: negociaza direct cu general managerul. Daca nu accepta, fa urat. Scuip-o in fata. Spune-i ca isi va pierde slujba, inainte sa ti-o pierzi tu. Fa-o sa faca pe ea de frica, sa devina inutila. Cand seful isi va da seama de asta, va veni el, personal, la negociere. Din acel moment, vorbesti cu sursa de bani, nu cu o amarata care sta pe salariu, ca si tine. 100,000 de euro pentru ea e similar cu sinuciderea: pentru seful tau, e o excursie la Paris, cu cazino, si curve. Ii da mult mai usor. Toti concediatii gresesc la valoarea pe care o cer: pentru ca vorbesc cu resursele umane. Fa un calcul: cat ai de pierdut, si, mai ales, cat isi poate permite seful sa dea. 10% din profitul net anual, nu il face mai sarac. In schimb, te poate face pe tine mai fericit. Alternativ, are campanie de PR negativ, ca nu si-a platit taxele, si ca ii mor angajatii la birou, sodomizati. (Sodomizarea e cand nu iese nimic, violul e cand, totusi, ca urmare a eforturilor colective, si orelor suplimentare, iese ceva.) Cand negociezi cu nenorocitul, ai grija si de ce se va anunta in firma – care va fi anuntul oficial:
Regula 9: Agreeaza si politica externa – anuntul oficial. Pana cand sa se agreeze asta, toate secretarele, femeile de servici, si pisica acestora, vor stii ca esti concediat cu suturi in gura si sange curgand din urechi. De aceea e crucial ca, la plecare, sa iasa ceva de genul: si-a gasit baiatul o alta cariera, si ne despartim prieteni. (Apropo, cat dureaza halimaua asta, poate chiar iti gasesti o alta cariera – servesti dublu.) Daca vor sa pleci imediat, cere sa-ti plateasca serviciu de outplacement - adica sa iti plateasca o firma de recrutare sa iti gaseasca slujba in alta parte. Daca vor confidentialitate, cere bani in plus. Daca vor sa nu lucrezi la concurenta, fa un calcul cat te-ar costa asta pe tine, si pune banii astia peste ce le-ai cerut initial, ca si pagube. Daca vorbim de bani, insa, trebuie sa vorbim si de avocat:
Regula 10: Singura persoana din lume in care poti avea incredere e mama ta: cu conditia sa nu stie cati bani ridici. In nici un caz avocatul cu care lucrezi. Cei mai multi avocati te pun pe tine la munca, trebuie sa alergi ca gaina fara cap, si ei vin la negociere ca boierii, si iau o gramada de bani, ca sultanul. In plus, le si convine sa se lungeasca povestea, si s-ar putea ca la inceput sa nu te ajute, ca sa intri pe calea cea costisitoare a procesului. Nu vrei asta. Cu tupeu, daca pelteaua se intinde, cere-le sa-ti plateasca si avocatul. Stiu situatii cand baiatul a plecat cu 20,000 de Euro, si a lasat 10,000 la avocat. Nu e business. Plateste-ti avocatul pentru succes la negociere, si nu-i da nici un ban daca se ajunge la proces. Daca se ajunge la proces totusi, schimba avocatul. Cel mai bine cauta avocati de meserie, care sa stie dreptul muncii, si care sa aiba istoric de succese. Nu orice pispirica. Nu ai prieteni care sa aiba recomandari, du-te la biblioteca, sau intra pe internet si gaseste articole cu procese castigate, si cine a fost acolo avocat. Negociaza cu avocatul de la bun inceput, pentru ca sa te trezesti cu bani, nu cu drumuri facute pe la tribunale. Ideea de baza e: firma ta sa aiba mai mult de pierdut daca ajungi la proces, decat sa ai tu. (Orice proces e public.) Daca e invers, nashpa pentru tine.
Daca ai terminat povestea asta cu bani in buzunar, cat sa stai o perioada linistit, firma de recrutare care lucreaza pentru tine, super-recomandari, si anunt de plecare fabulos, ai dovedit oricui ca ai stofa de castigator. Tine minte: un campion nu se vede atat atunci cand ii e bine, cat se vede atunci cand trece prin perioade grele. Daca pleci cu fruntea sus, si ii lasi si insangerati, cu banii luati si cu reputatia terfelita, n-o sa mai tina nimeni minte ca mijloacele tale de lupta nu au fost toate create si aplicate cu mainile curate. Iar cea mai buna dovada ca ai facut o treaba buna e numarul de telefoane pe care il primesti dupa ce pleci: daca scade cu mai putin de 30%, ai castigat. Esti erou. Esti mai tare ca inainte.
- Hey, mi-a zis o prietena ca ai plecat dintr-o firma mare cu o gramada de bani. Nu ma inveti si pe mine cum ai facut?
(Daca ti-a placut acest articol, si crezi ca ti-e de folos, fa-l sa circule. Ajuta-i si tu pe altii.)
