Ma roaga o prietena sa stau de vorba cu sora ei, ca are 25 de ani, e in vanzari, vinde de rupe, face bani, ii place ce face, dar nu vrea sa faca si ea o facultate. Se gandea ca eu, daca sunt si nitel academic, si ma mai dau in barci cu facultati si doctorate, trebuie ca o sa am o influenta motivatoare, pozitiva.
Raspunsul meu cred ca a mirat-o. ‘In ziua de azi nu ai nevoie de facultate. E inflatie de oameni cu studii, de absolventi de MBA care fac munca de supervizori, si de doctoranzi care ling hartii. Institutiile de invatamant sunt printre putinele care au propasit. Greseala e ce te invata, si cum se abordeaza invatarea. Daca sora ta si-a gasit un domeniu in care lucreaza, aduce valoare si e fericita, ca i-a iesit din noroc, instinct sau inteligenta: bravo ei.’.
‘Bine, zice prietena, dar in Romania toata lumea, inainte sa vorbeasca cu tine te intreaba ce facultate ai absolvit.’ ‘ Asta e o alta poveste. Traim intr-o lume obsedata de diplome. Insa cu cat sunt mai multe diplome in circulatie, cu atat valoarea lor intrinseca scade. Insa nu stiu vreun angajator care sa fie fericit ca are un nou angajat abslovent de Oxford, dar care nu ii produce nimic, si stiu o gramada care sunt foarte multumiti cu angajatii lor care isi pun talentul in valoare, muncind pe branci. Ba chiar, situatia e de multe ori invers: un om care are multe diplome da mai putin la locul de munca, pentru ca simte ca i se cuvine, in vreme ce unul care se simte subcalificat vrea sa demonstreze, si face treaba.’
Am avut o angajata, Lili. Facea treaba de curatenie. Nu facuse mare scoala, nu era o mare dezvoltatoare de solutii, dar avea etica de munca, se tinea de cuvant, si isi facea treaba. A plecat de la mine sa castige mai multi bani, ca si chelnerita (a facut o scoala de chelneri, in timp ce lucra la mine). Acum e sefa restaurantului respectiv, si, intre timp, mai face inca o scoala de asistente medicale. Spre deosebire de facultati, ea invata cate o meserie, care ar putea sa ii serveasca in viata. Sunt sigur ca, odata ce devine asistent medical, o sa emigreze undeva in Vest: si o sa castige inca mai multi bani decat acum, si probabil ca o sa-i si placa mai mult decat sa administreze un restaurant.
Adevarul e ca scoala pe care o avem in zilele noastre e gandita dupa nevoile epocii industriale. Copiii invata tot felul de lucruri, iar invatatul are nu atat scop de instruire, cat de selectie. Dintr-o generatie de 500,000 de copii ies 10 ingineri fabulosi, care inventeaza motorul cu apa. Insa, in acest proces, se insista pe materii teoretice, generale, se face multa matematica, literatura, stiinte, si se ajunge la absurditati de gen: rezolvarea de diferentiale in clasa a 11-a. Care lucruri, ca si inca alte 90% din cele invatate dupa varsta de 10 ani nu apuci sa le aplici nici macar o data in viata.
Pe de alta parte, sunt felurite forme de inteligenta care nici macar nu sunt luate in considerare. Inteligenta emotionala, cea fizica (= capacitatea de a da cu piciorul in minge sa mearga unde vrei), cea sociala, artele, nu sunt aprope deloc incurajate. Parintii isi dau odrasle care toata ziua danseaza sau se catara prin copaci la meditatii la matematica, ca sa ia note bune la tezele unice, sa poata merge la un liceu bun. Am trecut zilele trecute, alergand, pe langa un restaurant care gazduia balul de terminare al liceului, si copiii aia nu stiau nici macar cum sa vorbeasca unii cu altii, damite sa danseze, sau sa faca cea mai importanta decizie din viata: alegerea unui partener.
Un copil care stie sa deseneze si, ca urmare, mazgaleste peretii casei, e pedepsit. O fetita care se exprima greu in cuvinte, dar danseaza ca o printesa, e fortata sa stea pana seara tarziu infipta in scaun sa-si termine tema la chimie. Pustiul care il pacaleste pe altul la schimbarea de abtibilduri pe invizoace e tras de urechi in public, ca e hot. Crestem generatii de copii care nu stiu sa cante, sa danseze, sa se distreze, sa se iubeasca, sa iubeasca, sa asculte, sa interactioneze cu alti oameni, sa-si faca o salata, sa vanda. Copiii inlocuiesc educatia pe care nu o primesc in scoala, cea de care au nevoie, cu ceea ce le da televizorul: si de multe ori, televizorul le da false valori, sau, odata cu instruirea necesara si un numar de idei intoxicante, comerciale.
Am auzit, de curand, de un ministru care vrea sa renunte la orele de sport de la scoala: poate singura bucurie pe care o mai aduce scoala unui copil care nu s-a nascut cu IQ-ul mai mare de 110. In alte tari, fiecare scoala are cateva zeci de terenuri de sport, unde copiii pot sa se joace, dupa pofta inimii. Rezultatul e ca sunt mai vigurosi, mai sanatosi, mai sociabili, mai capabili sa lucreze in echipa. La noi, sunt scoli care nu au nici macar o sala sau un teren de sport. In loc sa joace fotbal, baietii stau in fata blocului, si se uita la parintii lor cu burti mari, tigari in gura si slapi, cum joaca table.
Singurul lucru care mi-a ramas de la varsta de 10-12 ani au fost picioarele: extrem de zdravene, capabile sa ma duca, pe jos, ore in sir fara sa obosesc. Picioarele mi le-am facut la orele de judo, crancene, din timpul liber. Aceste picioare mi-au dat de mancare si la inceputul anilor ‘90, cand diploma de inginer nu valora un sfant, si o sa-mi dea de mancare si la 50 de ani, daca va trebui sa emigrez in Noua Zeelanda, si sa vand, pentru ca la mine in tara nu am ce face cu toata stiinta mea. Nu doctoratul, nu facultatile, nu diplomele, nu orele de analiza matematica. Am invatat engleza de unul singur, in primii ani de facultate (in scoala am facut germana, ‘ai de mama ei, si franceza). A fost, de departe, cea mai buna investitie a facultatii: mi-a dat o slujba intr-o multinationala, si acces la un numar de firme care vroiau sa faca business in Romania. Limba straina a fost avantajul avut fata de colegii mei de generatie.
In viata, am realizat cata nevoie as fi avut de cursuri de leadership, de organizare a timpului, de conversatie – comunicare, de management de proiecte, de management al conflictelor, de influentare, de dezvoltare de solutii creative. (Nu mai vorbesc de orice tine de IT, unde chiar facultatea m-a scos analfabet.) Scoala nu m-a invatat nimic din toate astea. Constat ca majoritatea lucrurilor folositoare le-am invatat de unul singur, din carti, sau de la mentori, sau de la traininguri, sau de pe langa traininguri ulterioare scolii.
Asa ca sfatul meu, atata timp cat ai de-a face cu un invatamant atat de sui si nefolositor e sa te bizui mai mult pe fortele tale. Sa inveti ce stii ca iti foloseste. Sa faci sport. Sa-ti cultivi si incurajezi talentele si pasiunile. Sa te uiti cu mare atentie la copiii tai, si, daca ai o fetita care nu e chiar buna la scoala, dar care de ziua ta iti danseaza, sa o duci la o scola de dans, nu s-o lasi sa se chinuie cu chimia organica. Iar daca scoate dintii papusilor stii ca vrea sa fie medic stomatolog. Iar daca iti construieste case din lego, stii ca vrea sa fie constructor. Iar daca uda florile toata ziua, poate vrea sa fie horticultor. Iar daca reuseste sa-ti ia banii din buzunar fara sa-ti para rau, poate ca e facuta sa fie vanzator. E atata nevoie de vanzatori, in ziua de astazi.
Credeti ca Michael Jackson a invatat chimie organica, diferenta dintre complement direct si cel circumstantial si rezolvarea ecuatiei de gradul doi?
Multi studenti asteapta cu nerabdare testele de matematica date de dl. Atwadder.
Radacina patrata a lui 9 e 3.
a) adevarat
b) fals
c) cui ii pasa?
MBA=Inventia oamenilor destepti si inteligenti de a scoate banul gros din buzunarul snobilor