A trecut pe la mine un fost student, cu care am ramas in relatii. ‘Hai sa-ti arat ceva’ – face. Si imi scoate un manual de vanzari, al unei firme (nu-i spun numele, ca sa nu-i fac de ras). Citesc: copy-paste dupa un curs scris de mine, acum multi ani, unele pasaje cuvant-cu-cuvant. Nu e o surpriza: cursuri de-ale mele, cu sau fara numele meu, direct copiate sau prelucrate sunt pe internet de ani de zile.
Ceea ce nu inteleg insa cei care fac asa ceva e ca ceea ce predam eu acum cinci ani, sa zic, nu mai are mari legaturi cu ce predau acum: pentru ca lumea a evoluat. Mai mult: sunt capitole intregi din cursurile mele trecute pe care acum le reneg. Nu pentru ca as fi inconsecvent, ci pentru ca nu mai au valabilitate. 8 din 15 concluzii finale ale cursului meu din 2006 nici nu le mai pomenesc.
Pe de alta parte, eu inteleg ca traim intr-o lume in care detinerea informatiei nu mai e, ca inainte, cruciala. Pe vremea parintilor mei, si chiar in prima mea tinerete, cine detinea informatia, detinea puterea. Acum, informatia e disponibila cu usurinta, iar Internetul ajuta din gros la asta. Diferenta, in ziua de azi, nu o mai face detinerea informatiei, ci capacitatea de prelucrare a informatiei: sa scoti din ce ai solutii aplicabile, si cu rezultate.
(Ma distreaza cartile academice din Romania, scrise de profesorii din facultate, care sunt, de fapt, culegeri de texte, exemple si definitii. Cine mai are nevoie de definitii scrise, cand exista Google? Cine are nevoie de dictionar explicativ, gros cat o biblie, cand dai un search si iti rezolvi problema? Pur si simplu, sa cumperi carti academice – si unele din ele sunt cerute la examene – e fie o aruncare de bani, fie o forma de mobilare a bibliotecii.)
Ca urmare, chiar si ceea ce scriu acum, pun la dispozitie. Pentru ca mai am si o sursa de venit din asta, sunt undeva la mijlocul drumului: acelasi text, sau idee, e sub forma de articol sau brosura (necizelata) gratis, si, insotite de exercitii, aplicatii, scheme, si cu informatia riguros structurata sub invelisul unui curs, pe bani. Cu alte cuvinte: o carte (inca) costa bani, un blog e gratis. Un curs cap-coada costa bani, manualul insotitor (fara aplicatii si exercitii) e gratis. Iar pentru ceea ce e gratis, singurul lucru pe care il cer e recunoasterea ca a fost initial scris sau gandit de mine. Deci nu ma deranjeaza (dimpotriva, imi face reclama) sa dau un manual cuiva care tine cursuri, daca manualul are, in subsol, numele si coordonatele mele. Pentru ca, sunt sigur, mai devreme sau mai tarziu, unii din cei care folosesc acel manual, vor da un search cu ‘curca vanzari’, si, implicit, vor da de mine. Iar, daca cititi ce e scris in josul paginii, pana una-alta, scopul meu in viata e sa ii invat pe romani vanzari, nu sa devin Patriciu2 (nu ca mi-ar displacea, sincer).
In exact acelasti sens e trocul care il fac in acest blog: nu cer bani, nu cer nici macar membership sau parola (desi asta nu se stie cat o sa mai tina). Singura reciprocitate – care stiu ca se intampla, pentru ca vad numarul celor care imi viziteaza site-ul – e sa se vorbeasca de mine. Pentru ca, atunci cand spui unui prieten sau coleg ca sunt mocaciuni folositoare pe blogul lui Curca, acela, cand isi va aduce aminte, va intra, si, daca o sa-i placa, va mai intra si alta data.
Deci, dragi (nici nu stiu cum sa spun: colegi, discipoli, plagiatori, tineri-internauti, naivi, insamantori) interesati intr-ale vanzarii: cereti. Eu chiar vreau sa formez un trib impreuna cu voi, si am interes sa colaborez cu voi. Sunt sigur ca, cineva care a facut efortul de a copia cele scrise de mine, apreciaza, macar partial, ceea ce am scris: deci avem un punct de plecare comun, caci si eu ma apreciez, oarecum. Sunt lucruri care vi le voi da fara a va cere nimic in schimb, sunt lucruri le voi da la troc, altele pe bani putini, altele pe bani multi, si altele, poate (inca) deloc. Dar nu doare: oricum, mai putin decat sa va treziti cu mine si cu un client in aceesi camera, si sa va fac de ras (s-a intamplat).
Decat sa fiu genial, bogat si celebru post-mortem, mai bine sunt respectat si cunoscut cat inca ma mai misc.
- Si va promit ca, daca ma alegeti, o sa va dau la toti cursuri de vanzari gratis.
Buna ziua Domnule Laurentiu,
Probabil ca nu mi-ati raspuns la primul e-mail pentru faptul ca sunteti foarte ocupat, sau poate prin ceea ce am scris nu m-am facut de ajuns de interesant.
Am sa intru direct in subiect.
Dupa ce am copiat o mare parte a articolelor dumneavoastra
am ajuns la unul care incepe astfel:
“Nu mai faceti copy-paste, cereti direct”
Va rog foarte mult, daca exista posibilitatea, sa-mi explicati cum pot intra in posesia articolelor dumneavoastra.
Cu deosebit respect,
Dan Catana
http://training-vanzari.ro/2009/06/nu-mai-faceti-copy-paste-cereti-direct/
Articolele mele sunt php, nu pdf, deci se pot face copy-paste si insera in orice document word, cu usurinta: nu cred ca asta vreti de la mine. Un articol e, de obicei, rezultatul preocuparii mele din momentul respectiv, sau e rezultatul unei enervari, sau unei oportunitati: nu are o structura, nu apartine unei gandiri coerente. Oferta mea era pentru lucrari structurate, gen cursuri si manuale. Insa mi-ati dat o idee: cand o sa fiu batran, bogat si celebru (b.b.c.), o sa fac o culegere de articole, pe subiecte, ordonat, sub forma unei carti. Daca ce scriu eu are valoare si, ca urmare, e greu perisabil, va fi cumparat ca si evanghelie (intr-un cuvant). Daca nu, vom avea ocazia sa radem nostalgic. (Nu cred ca am primit mail de la Dvs.: mai incercati o data.)
Multumesc!