In Romania sunt 1,100,000 de comercianti, din care 800,000 persoane juridice. Dintre acestia, cred eu, 200,000 sunt firme active, care, in medie,au 3-4 oameni care lucreaza pe taramul comercial. Adaugati la acest numar cei 300,000 de platitori de taxe care activeaza ca si persoane individuale, deci care, la randul lor, trebuie sa vanda, si veti constata un adevar uluitor: sunt peste 1 milion de oameni care isi castiga existenta vanzand cate ceva, in fiecare zi, in Romania. Adaugati la acest numar managerii, patronii, cei care sunt interesati de orice forma de activitate economica, cei care trebuie sa negocieze regulat, si cei care sunt interesati de manipulare, si probabil ca numarul se dubleaza: 2 milioane. Acesta e targetul larg al acestui blog.
In realitate, in 6 luni de existenta, acest blog a fost vizitat de circa 16 mii de persoane, iar media zilnica de vizitatori e de ceva mai mult de 100. Cam 25% revin in mod constant,si numarul de pagini citite, in medie, e de 10. Nu mai fac alte comparatii. Numerele spun tot: mai putin de 1% din potentialul meu target (cei care vand din Romania) au intrat vreodata pe acest site. Privind optimist, am reusit sa ating 1% din targetul meu, sa ma citeasca 1 data. Stiu ca sunt articole care au fost citite de 35 de ori: dupa numarul de vizionari ale filmuletelor atasate de pe youtube. Nu ma deranjeaza. Cei mai multi cauta pilula albastra gratis, n-o gasesc, si pleaca mai departe.
Daca acest blog ar fi fost un business, m-as fi lasat, sau as fi dat faliment demult. Daca il gandesc ca un business: care e primul lucru pe care trebuie sa il faci sa mearga mai bine? Sa imbunatatesti calitatea produsului. Dupa cum vedeti, incerc sa tin acest blog atractiv: scriu cat pot de interesant (atata talent am), pun lucruri gratis – si, deja, nu sunt putine -, iar daca ar ateriza cineva acum pe acest blog, si ar fi interesat de vanzari sunt sigur ca ar avea: si ce sa citeasca, si ce sa invete. Am o regula simpla: nici o zi fara un articol, si scriu, in paralel, la 5 seriale de articole diferite, care fiecare se va incheia ca o brosura, data gratis.
Poate ca e pretul de vina? Dar e gratis, iar efortul de accesare al acestui blog e zero (0). Nu exista nici macar membership.
Partea de promovare e limitata de bugetul mic, si de faptul ca nu fac bani din aceasta activitate. Daca as gandi-o ca pe o sursa aducatoare de venituri, sau barem de clienti, as putea investi din banii facuti din training sau consultanta. Dar ma uit la comentariile (unora) si constat ca sunt acuzat ca sunt prea comercial chiar si atunci cand nu am pus nici macar anunturi pentru cursurile mele open, si am scos orice descriere a cursurilor si activitatilor mele. Mi se spune ca vreau sa-mi vand practica, si nu am nici macar un client care sa-mi fi venit pe a ceasta cale.
Si atunci, ca orice mic business, trebuie sa ma gandesc la distributie, ca sansa a acestui blog sa fie stiut mai departe. Am facut un schimb: am pus un manuscris, nu cel mai reusit, ca si brosura de dat gratis. Am cerut la schimb 5(cinci) e-mail-uri, care sa existe. Asa a vrut Al de sus, si mecanismul de raspuns automat, din minunile microsoft-ului, nu a vrut sa functioneaze, si a trebuit sa trimit, mail de mail, manual. Implicit, am si citit e-mail-urile trimise. Ce mizerie!… Cata lipsa de consideratie!… Oameni care imi trimit e-mail-urile lor personale, ale nevestei, fratelui si cumnatului, mail-uri care nu exista, mail-uri ale unor firme de training sau persoane care se ocupa, in timpul liber, cu asa ceva, sau sunt cu terminatii de pe alte meleaguri. Probabil dupa gandirea cu capra a romanului, tot degeaba o sa fac si demersul asta. Am o indoiala ca voi ajunge pe aceasta cale la targetul larg.
Sigur: port o mare parte din vina. Iar principala vina e ca numar (inca) prea devreme. Si ca nu fac publicitate. Si asa mai departe.
De fapt, lucrurile stau putin diferit.
Daca vindeam sapun, sau carnati, sau barfe – susanele, sau apa minerala, sau Dacii Logan, adica un business de mijloc cu produse medii, facute industrial, probabil ca planul de afaceri includea publicitate, sau sampling, si, in mod sigur, o varianta de plata supraevaluata fata de valoarea oferita.
Dar eu vand idei. Ideile nu sunt pentru toti: pe de o parte pentru ca nu le inteleg, pe de alta pentru ca putini oameni vor, de fapt, idei (si intotdeauna ideile tale sunt mai bune decat ale altuia).
Paradoxul e ca atunci cand activezi in lumea ideilor, daca faci idei de mijloc, industriale, nu te citeste nimeni. Daca faci idei de valoare, te citesc putini, si inca mai putin inteleg. Mecanismul acestui business e simplu, dar greu de pus in practica: trebuie sa livrezi valoare, si sa astepti pana cand valoarea (ma rog, ceea ce crezi tu ca are valoare) va fi recunoscuta si cumparat, prin procesul de insamantare si transmisie virala. Apoi, cu cat esti mai specializat, cu atat esti, de fapt, mai plicticos.
Nu prea ai cum iesi din aceasta dilema. De aceea, ma adresez voua, celor care ma cititi.
In termeni de marketing, voi sunteti pionierii, cei care sunt interesati de o idee inainte ca ea sa devina de masa. Voi sunteti cei care experimenteaza, care voteaza daca ceva e bun sau nu, inainte ca toata lumea sa se napusteasca sa-l cumpere. Voi sunteti cei care asculta Beatles cand acestia sunt niste ilustri necunoscuti din cartierul rosu din Hamburg, sau Bach inainte sa fie redescoperit de Mendelsson – Bartholdy.
Iar sarcina voastra, in afara de aceea de a calibra, parafa sau respiunge, este cea de a insamanta, de a spune mai departe.
Eu imi fac treaba, cat pot de bine, aici, iar voi spuneti mai departe: numai celor din target. Acest blog nu isi va indeplini menirea decat atunci cand va ajunge la patura de mijloc, cei multi, si nu atat de interesati de nou precum voi. La fel ca la orice intrare pe o piata noua, esti usor gasit de cei pasionati, dar nu reusesti sa faci un business decat atunci cand ajungi la cei mai putini pasionati. Si chiar daca scriu pentru voi, trebuie sa admiteti ca sunt si articole pentru cei care mananca regulat produse Procter & Gamble pe paine: oameni de mijloc. Acestora, o detaliere conceptuala a proceselor de vanzare nu le e de folos. Explicarea unei smecherii de vanzare insa, da.
Paradoxul e ca, atunci cand iti propui sa educi 5% din populatia Romaniei, risti sa-i dezamagesti pe cei care te citesc si te gusta zilnic. Daca te adresezi numai acestora din urma, n-o sa reusesti niciodata sa ajungi la targetul larg. Iar atunci cand ajungi la targetul larg, cei mai multi dintre pionieri te parasesc, in cautarea unor muzici mai rafinate.
Asa ca: inainte sa ma parasiti, diseminati-ma. Sau, atunci cand intrati pe acest blog, cautati acele articole care sunt pentru voi, dar promovati-le pe cele care sunt pentru mase.
esti sigur ca sunt multe articole pentru mase?
eu cred ca ai o parere prea buna despre mase
si ca sunt mult mai low decat ii crezi
Stimate Dl Laurentiu Curca,
Ceea ce oferiti dvs. pe acest blog e..aur de 24 carate.Eu citesc cu mare interes tot ceea gasesc aici.Recunosc sunt si articole pe care nu le inteleg in totalitate,asta pentru ca ceea ce scrieti este la un nivel inalt.Eu lucrez ca si consilier de vanzari in show room.Unele articole nu se potrivesc cu activitatea pe care o desfasor ,dar le citesc cu acelasi interes.Am transmis persoanelor pe care le stiu interesate adresa acestui blog si sper ca si ei sa transmita mai departe.Va doresc sa ne fiti aproape in continuare.
Mai mult decat despre vanzari, de la dumneavoastra am capatat mai multa incredere in mine si in ceea imi doresc sa fac in viata.
Felicitari!
Stimate Domnule Laurentiu!
Ce pacat ca aceste articole nu au aparut cu cativa ani mai devreme. Ce minunat este faptul ca ati scris si ati publicat aceste articole. Aveam nevoie de ele, ca de aer. Am inteles doar o parte dintre ele, asta pentru ca legatura mea cu “filozofia de a vinde” sa facut mult prea tarziu.
Cu fiecare zi care trece, citind articolele scrise de dumneavoastra, devin mai “destept” in vanzari. Am si rezultate. Daca i-mi doresc ceva, este ca dumneavoastra sa ramaneti ceea ce sunteti. Acel om minunat care stie sa-i invete pe cei care vor intradevar sa invete. Acel om extraordinar care stie sa-si arate si puterea si “mai putin puterea”. Sunt sigur ca aveti incredere in viitor, pentru ca toate articolele dumneavoastra sunt scrise in forta, de parca ar sti inainte de a fi scrise, ca le vine randul.
Mai aveti mult de scris……….., poate, curand, si o carte
Felicitari!
Cu cele mai bune ganduri,
Dan Catana
Laurentiu,daca nu te-as cunoaste,mi s-ar lua de la atatea multumiri cate sunt mai sus.Da,oameni buni,tipul asta vine cu o chestie de care aveam nevoie noi acum cativa ani,cand majoritatea ne formam.Genial(si omul si ideea).Acum nu e
prea tarziu,dar lansez o provocare.Cati aplicam in mod activ si real tot ce gasim mai bun pe acest blog?Cati aplicam si mai ales cat si cum transmitem informatiile de aia?Cui?Noua sau si altora?Laurentiu,iti mai aduci aminte de pariul facut in cele mai calduroase 3 zile?Ca nu am sa reusesc sa ma transform in manager de oameni?Am reusit.Pentru ca am “furat” de la tine si am aplicat ce am vazut bun si compatibil cu mine.Din pacate stiu oameni care citesc acest blog,dar doar atat.Le este lene sa faca o schimbare,sa faca o diferentiere,sa trag o linie intre ei si mase.De ce?Din frica de a se separa de ceilalti,sa nu fie luati la ochi.Imi pare rau sa zic asta,dar Laurentiu ne da,nu ne baga si in traista.Sa ii multumim?Da,dar nu in elogii,slaviri,complimente.”Furati” ce spune,si nu are nevoie decat sa aplicati.Trece el cu vederea ca nu i-am multumit,dar e mandru cand reusesc datorita lui.Am cam dat-o de gard!?