Mi-am luat pranzul (am intrat pe regim, numai legume si iaurt) in fata televizorului pus pe Antena 3. Doi domni din industria turismului, cu doua perceptii distincte, amandoua vechi, amandoua rupte de realitate:
- unul cerea promovare si sustinere guvernamentala pentru turism (mai precis, guvernul sa faca reclama pentru ca sa vina turistul sa-si sparga banii in Romania),
- altul o mai buna colaborare intre organizatorii de evenimente si negustorii turistici. Adica altii sa faca evenimente, cu bani si eforturi, si ei sa incaseze banii pe cazare si mancare. Un fel de nunta, la nivel national.
Cu nesimtire, fara cea mai mica jena, n-au vorbit o secunda despre conditiile infecte de cazare si masa pe care breasla dumnealor le vinde, pe bani grei. N-au vorbit o data despre nenumaratele tepe si capcane turistice intinse romanilor si strainilor deopotriva. N-au vorbit despre lacomia fara margini a unora care, pe langa ca nu au nimic de-a face cu industria de ospitalitate, te jecmanesc fara mila, ca-n codru. (Am dat ocazia sa fiu jecmanit, sa mi se ia 400 de euro pe noapte la un hotel in Delta, doar pentru ca nu facusem rezervare printr-o agentie. Si nu e singura situatie. De fiecare data cand tin vreun curs pe la mai stiu eu ce hazna turistica mi-e scarba de mizeria, lipsa de igiena si bataia de joc afisate.) N-au vorbit despre primul si principalul lucru pe care trebuie sa il faca orice om de afaceri, pentru ca business-ul sa mearga mai bine: sa-si imbunatateasca produsul si serviciile, sa vina in intampinarea celor cerute de client.
Parafrazand, e ca si cum eu, ca si profesor de vanzari, as cere o legislatie care sa oblige pe toti cei care lucreaza in vanzari sa treaca pe la un set de cursuri similare cu cele tinute de mine. Sau toata reclama, pe care nu mi-o permit, sa fie sustinuta din buget de stat, ca deh!… educatia e cea mai buna investitie.
Vorbim de o industrie care e sprijinita in toate modurile, istoric, prin tot felul de programe guvernamentale, care de care mai haotic si mai ineficient. Vorbim de oameni care, ani de zile, au beneficiat de scutiri de taxe, reclama gratis, drumuri construite pe bani publici pana la ‘locatii turistice’, fonduri europene nerambursabile, samd. La un moment dat, tot bizonul din Romania isi facea doua tipuri de afaceri: moara pentru el, si pensiune agroturistica din bani europeni pentru nevasta. (La ce bun ca ai bunsteinputz si stucco veneziano pe pereti, daca-ti da ciorba scuipata, cu smantana cumparat de la metro, intr-o sala de restaurant care miroase intens a balega de vaca.) Vorbim de o vesnica fata morgana, turismul care ne va scoate din kko, in conditiile in care din 7 tari pe care le vad, 6 sunt mult mai frumoase si interesante decat Romania. Si oricum, cu oameni care sunt realmente ospitalieri si prietenosi.
(Am fost in Scotia la un bed & breakfast unde gazda m-a intrebat ce fel de somon vreau dimineata, langa omleta: afumat, sau sarat. Unde s-a dus si a cumparat paine hipoglucidica pentru mine, special, de la magazinul situat la 40 de km. In Romania, daca spun ca am diabet, sau ca nu mananc carne, se da din umeri. Iti da un pisat de cafea, prezaharisita din belsug.)
Toata gandirea asta e dintr-o vanzare si un marketing vechi: fac un produs mediu, industrial, de cantina, pentru un om mediu, multumit ca primeste ceva, in niste bani, poate ceva mai putini, si fac reclama, pentru ca sa vina turma la mine. Nu mai functioneaza in ziua de azi. Epoca industriala a trecut. Consumatorul de azi vrea ceva personalizat, pentru el, pentru nevoile lui, vrea sa aleaga, vrea sa aiba libertate, si vrea toate astea in aceeasi bani ca si cei de ieri. Asta e o provocare pe care altii au inteles-o, si in industria turismului, si in alte domenii. (La noi inca se serveste friputura din ceafa de porc cu cartofi prajiti si salata de varza.)
Cred ca singura solutie cu astfel de ignoranti aroganti, e sa-i lasi sa muste tarana o data, macar. Sa vezi cum isi revin dup-aia. Sa vezi cum in industria de turism raman numai cei cu vocatie, nu orice fitecine, care n-a gasit ceva mai profitabil, din lenea proprie.
Pana una-alta, cand vad cate o stire de genul: ‘toti se inghesuie sa mearga la mare/ sau la munte’, si cand stiu ca autostrada e goala, ca am venit pe ea, si ca exista o lege a influentarii care se numeste legea colectivitatii, ma ia asa o scarba, de toate manipularea asta de doi bani care ni se serveste zilnic…
- Pe drumul spre mare e super trafic: mii de masini se indreapta spre litoral, iar hotelierii anunta ca nu mai au nici un loc liber. Plajele sunt pline, si oamenii se bucura de soarele fierbinte, de nisip si apa marii. Pentru prima oara…
dap!