[Gibonul - sau Maimuta urlatoare]
Gibonul s-a nascut sef, numai ca el e singurul care stie asta. Sa fii in prezenta lui poate fi distractiv, dar sunt perioade cand ti-ai fi dorit sa nu-l cunosti. Gibonii sunt inteligenti, dar slabi si emotionali, avand probleme de autocontrol. Cele mai multe reactii ale lor sunt emotionale. Faptele, datele sunt irelevante pentru ei. Pentru ca judeca in emotii, rareori sunt atenti, si sunt tentati, cand au de-a face cu o problema, sa decida numai pe baza spuselor unei parti, fara sa asculte si cealalta parte. De felul lor sunt simpatici si entuziasti, pornesc multe lucruri, dar rareori le termina.
Stii ca te afli in prezenta sau in subordinea unui gibon cand:
- lucrezi la mai multe proiecte simultan, care nici unul nu pare sa se termine;
- in fiecare zi structura proiectului, sau termenul de livrare se schimba, pe baza noilor ‘idei’ ale gibonului;
- in secvente de timp scurte, ai parte de iubire si de ura (acum te pupa, acum te injura);
- daca nu faci ceva (ce ti-a cerut) incepe sa urle, la propriu;
- niciodata nu stii care e reactia urmatoare;
- se munceste mult, insa haotic;
- se obtin rezultate, dar, in pofida acestui lucru, oamenii se inraiesc;
- nu-ti face placere sa lucrezi pentru el, desi ii recunosti calificarile si buna credinta;
- niciodata nu te plictisesti in prezenta lui, dar, la sfarsitul zilei, esti groaznic de obosit.
Gibonul, desi inteligent si fermecator, face un sef cum nu se poate mai rau: poate cel mai rau tip de sef cu putinta. Desi are intentii bune, si, de multe ori, se sacrifica pentru cei din jur, urmarea activitatii gibonului e alienarea si sila: nu mai vrei sa lucrezi petnru el, sau in preajma lui, si nu stii ce sa faci sa pleci cat mai repede. Gandeste repede, si sare la concluzii cu usurinta – chiar daca nu sunt intotdeauna corecte (dimpotriva). Gibonul petrece mult timp visand – creand o viziune – iar, daca aceasta viziune nu e atinsa devine depresiv, si furios. Desi are o putere de munca fantastica, rareori reuseste sa duca ceva la bun sfarsit. Cei mai multi giboni se rateaza: dupa o varsta, ii gasesti trasi pe linie moarta, intr-un departament neproductiv, sau lucrand, de ani de zile, la manualul de proceduri al firmei.
Prima interactie cu gibonul e placuta: e distractiv, glumet, cald, cordial si interesat de tine. Curiozitatea (reala) e principalul lui atu. Probabil ca prima data va incepe prin a te instrui: ce se intampla in firma, care cu cine, ce trebuie sa faci. Iti va da o lista cu treburi de facut care, daca ar fi sa le faci vreodata, ar dura ani. Aceasta ‘luna de miere’ insa, dureaza mai putin de 2-3 saptamani: de obicei, isi da in petec cand, intr-o zi, verifica ce ti-a dat sa lucrezi, constata ca nu ai ajuns la nivelul corespunzator si incepe sa urle, in public, in mijlocul biroului. Aceasta e principala descriere a gibonului: da mult de lucru, insa haotic, combinat cu urlete regulate, la cate cineva. (In afara de urlete, e chiar inofensiv: rareori concediaza, de exemplu, si e rareori implicat in jocuri politice sau de culise.) Dupa ce urla, ii trece, si uita – chiar repede.
Daca, atunci cand e tanar, gibonul vrea cariera, cu timpul ii trece. Experienta de a fi in subordinea unui gibon tanar este una pe care nu o veti uita, insa: e o combinatie de idei, cu efort, cu urlete, cu petreceri de sarabatorire a succeselor, de sambete si duminici lucrate, care te scot la pensie inainte de vreme. Oamenii care lucreaza direct cu gibonul sunt nitel frustrati, pentru ca niciodata nu stiu la ce sa se astepte. Probabil ca acesta e principalul motiv pentru care, inconstient, colegii si subordonatii gibonului sunt permanent constipati si furiosi. Daca vizitati un departament condus de un gibon, veti vedea un numar de fete cazute si enervate. Incercati sa scoateti ceva de la subordonatii gibonului, si veti obtine numai un ranjet isteric.
Cea mai buna cale de a interactiona cu gibonul e sa inveti sa te detasezi, si sa nu-l bagi in seama, astfel incat sa nu fii afectat de iesirile lui zgomotoase. Trebuie sa inveti ca: ce scoate gibonul pe gura nu are valoare: ca te critica, ca te lauda. Nu incereca sa-i prezici starile de spirit: niciodata nu vei reusi. O zi care porneste bine, se poate sfarsi dezastruos. Nu-l lua in serios, si nu ii cere sfatul sau ajutor decat daca n-ai incotro. Niciodata n-o sa stii daca esti judecat pe baza muncii tale, sau a sentimentelor care il domina, in acel moment. Chiar daca e o combinatie, de cele mai multe ori sentimentele lui primeaza.
(Una din cele mai triste experiente pe care le poti avea cu gibonul e sa mergi in masina acestuia. Conduce prost, agresiv, injura pe toata lumea, se baga, si nu-i pasa daca isi zgarie masina, atata timp cat pleaca primul de la semafor. De fapt, multi giboni mor in accidente de masina; in general, nu prea mor in patul lor.)
Gibonul nu are succes in viata familiala, tocmai din cauza inabilitatii de a se controla pe sine. De cele mai multe ori, sfarseste prin a avea o relatie de forma, de ochii lumii, in care fiecare face ce vrea. Din acest motiv gibonul isi concentreaza intreaga energie asupra muncii pe care o face: un gibon in subordine, bine tinut in frau, e o sursa de rezultate, pentru ca munceste ca un apucat, chiar daca ceea ce livreaza nu e pus in ordine. Niciodata sa nu-l chestionezi pe gibon despre viata lui personala: riscul e ca nu numai ca n-o sa-ti raspunda, dar o sa-ti si poarte pica. Din cauza vietii lui familiale dezastruoase, gibonul se fereste de orice eveniment social: iar daca vine la petrecerea firmei, face numai act de prezenta. E genul acela care prefera sa-ti trimita un plic cu bani, decat sa vina la nunta ta. Altfel, e un bun si grijuliu parinte – desi copiii lui dezvolta pavorn nocturn din cauza socurilor verbale la care sunt supusi.
(Una din cele mai puternice combinatii cu putinta e un leu cu un gibon – cu leul, ca si superior. Leul are capacitatea sa puna gibonul la munca, si sa faca ordine in modul bezmetic de a livra al acestuia, in vreme ce gibonul intelege foarte bine relatiile interpersonale, si il sfatuieste pe leu in consecinta.)
Gibonul este o exceptionala sursa de informatii pentru cine vrea cariera. In pofida caracterului urat, si a emotiilor evidente, si frecvent aratate, gibonul stie, si intelege multe. E singurul, dealtfel, care identifica fara efort o nevastuica, si o ahihileaza, punand-o la locul ei. Prietenia cu un gibon e, de obicei, nu foarte intensa, dar de lunga durata, iar gibonul e fidel si de ajutor, chiar daca relatia nu e echilibrata – da mai mult decat cere. E, iarasi, singurul care are curaj sa stea langa un oprimat, sau un paria care e pus pe lista de concediere, si sa tina partea acestuia. Pe termen lung, comportamentul lui e ilogic: desi isi doreste sa aiba o cariera, sa ajunga sef, sa fie iubit si respectat, multe din actiunile lui vin impotriva acestui deziderat. Daca reusesti sa intri pe sub pielea gibonului, te va ajuta. Fundamental, nu e o persoana rea iar, cu timpul isi da seama de neajusurile pe care le are in comportament. Verbal face eforturi sa si le corecteze; in realitate, nu reuseste niciodata.
Cum poti sa scoti cat mai mult de la un gibon?
- Incearca sa vezi partea plina a paharului: dand la o parte tipetele, gibonul e un bun profesor, si e bine intentionat.
- Cat lucrezi in subordinea lui, scoate cat mai mult de la el.
- Negociaza ce iti da de munca: gibonul nu e un bun negociator, si poti ajunge, cu usurinta, sa ai chiar putin de lucru, si, ca urmare, sa nu aiba motive sa tipe.
- Gibonul fiind superficial, isi face o prima buna impresie despre tine, si ramane cu ea: deci, primele contacte sunt cruciale.
- Daca intri in jocuri politice, ai grija sa nu afle, pentru ca iti va purta pica. Nu e cazul sa-l sapi, pentru ca, oricum, se sapa de unul singur.
- Cat stai in subordinea lui, ai grija doar sa nu faci ceva monstruos: altfel, veti ramane prieteni, si te va ajuta pentru tot restul carierei, fara bani sau reciprocitati.
- Din pacate, gibonul e razbunator, chiar si fara motivatie politica: daca ii faci rau, sau el crede asta, te va uri pentru tot restul vietii, iar, daca va avea ocazia, va da in tine cat poate de tare.
- Gandeste-te ca orice gibon e un sef temporar: n-o sa dureze mult.
