Am primit, timp de cateva luni, spam de la daniel.bunda@printuri-mari.ro. Normal, era in trash. Acum cateva zile am avut nevoie sa-mi refac un outdoor. Mi-am amintit de ‘printuri mari’, am dat search pe Google, si primul site iesit a fost: www.printuri-mari.ro.
Pe prima pagina, era o oferta mare: 6 Euro/ mp. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Sunt altii si mai ieftini. Dar am decis sa le dau o sansa. Am dat telefon, am aflat ca Daniel Bunda se ocupa de vanzari, i-am aflat numarul de telefon (al lui nu era pe site, ca sa intelegeti lipsa de transparenta), l-am sunat, i-am spus ce vreau.
Pentru ca venise pe o cale atat de gresita, cum era cea a spam-ului, emotiile mele erau mai curand negative, si increderea mea mai curand mica. Ce am invatat e ca, intr-o astfel de situatie, cauti, de fapt, un motiv sa nu cumperi.
Acest motiv a venit mai repede decat credeam. Oferta trimisa reply era de 20 Euro/ mp. Back to trash, si nici nu mai vreau sa mai aud de el.
M-am reintors la pagina de Google, am gasit alte doua firme similare, i-am sunat, am facut outdoor-ul cu una din ele. Daniel Bunda a platit cu sange spam-ul facut cateva luni – si, va rog sa ma credeti, nu am facut-o cu intentie. Sigur, daca omul era bun comunicator – nu era cazul – daca stia sa foloseasca telefonul meu ca si fir de legatura (‘lead’), poate ca ajungeam in alta parte. Dar nu e subiectul acestui articol.
Din aceeasi categorie, povestea lui ING Bank. Cand mi-am deschis business-ul meu mic si prost de consultanta, in 2001, aveam nevoie de o banca. Prietenii de la Interbrands lucrau cu ING, asa ca i-am rugat sa dea un telefon, si sa-mi faca o intalnire. Care intalnire a ramas doar la acest stagiu: pe hol (holul mare al cladirii de pe Kiseleff) mi s-a spus – de catre o doamna, al carui nume si fata nu mi le amintesc, memorie selectiva - ca ei nu lucreaza cu firme mai mici de 50,000 dolari, si ca suma minima de depunere e 10,000 de dolari. (Asta era inainte sa deschida tarabe la fiecare colt de strada.) Mi-am luat sutul in cur si am ramas cu un gust amar, iar urmarea a fost destul de clara: n-am cumparat niciodata de la ei, nimic. Tot ce avea ING in nume era ciumat.
Cativa ani mai tarziu, mi-am pus problema sa imi mai deschid un cont, care sa fie aproape de sala de la Marriott, unde imi faceam veacul pe vremea aia. Am intrat la filiala ING de pe 13 Septembrie (la suprafata, credeam ca i-am iertat). De fapt, emotiile mele negative erau inca puternice, si – am aflat mai tarziu – nu se puteau rezolva decat pe cale inversa de cum fusesera declansate: prin amabilitate si customer service. Prima discutie cu prima doamna, primul motiv sa nu lucrez – nu aveau casierie – si, desi nereal, pa!… inca 5 ani de non-client.
Doar povestea cu Banc Post (‘Banii tai nu sunt in siguranta in bancile romanesti. Statul poate sa ti-i ia, oricand, fara sa te anunte. Stiai?’) m-a readus la ING, pentru ca e - cred eu – o banca straina care nu raspunde la comenzi idioate de genul blocare de conturi din greseala Administratiei financiare, fara ca macar sa intrebe. Normal, am fugit de filiala din 13 Septembrie, unde aveam un mic cui: telefon la Unirea, nu raspunde nimeni; telefon la Opera Center, la fel. Telefon la 13 Septembrie, imi raspunde o voce prietenoasa.
Vocea prietenoasa s-a dovedit a fi a unei fete extrem de amabile, Madalina Beliu, care a facut cale intoarsa toata calea cu emotii negative a interactiei mele cu ING. I-a trebuit, ce-i drept, o ora, si multa intentie superioara: dar i-a iesit. Acum am cont la ING.
Morala: nu puteti bate emotiile negative, decat intorcandu-te pe aceeasi cale pe care ti-au fost generate. In cazul meu cu ING, o vaca nesimtita mi-a dat-o in bot in public, in cladirea lor (cati bani eu pierdut, numai eu stiu, ca am castigat ceva de atunci), si un consultant cu suflet m-a vindecat si adus inapoi. (Va garantez, ca, si acum, aveam multe, multe sanse sa nu-mi deschid cont, daca s-ar fi purtat oricum altfel.)
Insa atunci cand emotiile negative sunt generate de spam, care e calea de intoarcere? Sa-i dau eu spam, la randul meu? Sa cumpere de la mine ceva? Se pare ca spam-ul e o greseala din categoria celor care nu se mai pot repara.
cred ca ai mancat de post astazi.
doua povesti foarte subtiri.
I. vroiai sa ii dai o lectie lui printuri-mari iar pe el l-a durut in spatele blocului de tine!!!!!!!
II. cred ca erai singurul care nu stia ca la vremea aceea ing nu te baga in seama fara minim 10.000/50.000 usd.
adrian,
“cine are urechi sa auda” = poti fi mai inteligent ( sau mai abstract ) decat te exprimi.
din articol se intelege ca te-ai intors la ING ca aveai nevoie de ei. si un cont la ing poti sa deschizi si fara 10.000 euro acum. si fie vorba intre noi banc post e mult sub ING asa ca era normal sa lasi emotiile negative deoparte.
in afaceri nu e bine sa fii subiectiv si tu stii f bine asta. uneori pierdem din orgoliu si e chiar pacat….