Roman, licentiat, heterosexual, liberal, amator de shopping si carti, vegetarian, sagetator, muncitor, cu venituri peste medie, nefumator, sportiv, intr-o relatie stabila, blogger: toate sunt etichete dupa care ne ghidam si ajustam comportamentul, dupa legea consecventei. Nimic nou pana aici: stiam experimentul care impartea aleator un grup de copii in supradotati si retardati, iar rezultatele de la sfarsitul anului erau exact conform etichetelor puse (desi, repet, impartirea fusese complet aleatoare).
Ceea ce stim mai putin e extraordinara influenta pe care o au etichetele puse de ceilalti asupra comportamentului nostru. Parintii stiu bine asta: ii pun o eticheta copilului, de obicei in public, de fata cu rude sau prieteni, iar copilul se va stradui sa traiasca conform etichetei. ‘Gicu: ii place sa se spele, e un baiat asa de curat si ordonat.’, ‘Mariela: e o dansatoare innascuta, cu un talent muzical iesit din comun.’, ‘Ionel: mai bine si-ar taia mainile decat sa se masturbeze, cum fac altii.’. Reactiile – daca nu vorbim de perioada idiosincrazica a adolescentei, cand copiii fac exact invers de ce etichete le pun parintii – sunt uluitoare: Gicu se spala in fiecare dimineata cu apa si sapun si isi face ordine in camera, Mariela se duce cu placere la cursurile de dans, si Ionel renunta sa se mai ascunda in debara, de unul singur.
In timp, etichetele puse devin definitorii; tocmai, pentru ca sunt asumate. Gicu, cel preocupat de curatenie, va deveni ecologist, Mariela isi va continua cariera de dansatoare ca si profesoara de sport, iar Ionel… ey, nu stiu: probabil ca Ionel va deveni un bun sot si tata de familie.
Aceasta constatare are si un revers, mult mai periculos si insiduos. Parintii care isi ‘gratuleaza’ odraslele, la nervi, cu: ‘O sa te manance cainii, de puturos ce esti.’ sau ‘O sa-ti aduc portocale la puscarie, de hot mic si ticalos.’ au mai multe sanse sa-si intretina copiii din pensia proprie, respectiv sa caute portocale vara decat ceilalati. Puterea cuvantului spus e covarsitoare.
Nu s-au efectuat multe studii in acest domeniu, dar ceea ce se stie sigur e ca mintea omeneasca actioneaza ca un computer: cum o programezi, asa reactioneaza, dupa sistemul ‘Ce crezi, aia faci.’. De aici, efectele extraordinare ale oranduirii vietii pe baza unor principii si a unui set de valori, sau ale eficientei timpului atunci cand, cu o seara inainte, iti programezi ce ai de facut a doua zi.
Aceste concluzii demitizeaza complet teoria zodiilor, care aroga comportamente si emotii, in functie de data nasterii: sensibil, pasional, incapatanat, lasciv, lenes, stabil, si asa mai departe. Interesanta e povestea barbatului nascut in perioada interbelica, la tara – unde copii se inregistrau dupa vreo cateva luni, cand era sigur ca o sa supravietuiasca perioadei de pruncie – si care o viata intreaga s-a vazut pe sine incapatanat, puternic si hotarat, ca un demn aparatinator al zodiei Berbecului. Pentru ca sa afle, de la maica-sa, pe patul de moarte, ca se nascuse cand apareau primele mere, adica prin iunie-iulie, in semnul Cancerului, cu oameni moi, pasionali si delasatori, dedati viciilor si relatiilor dulci interumane.
Un experiment derulat de profesorului Loran Nordgren, de la Kellogg School of Management apartinand de Northwestern University din Chicago arata ca oamenii sunt nu numai influentati de etichete, dar – surprinzator – cei mai increzatori dintre noi sunt si cei care rezista cel mai putin diverselor tentatii (pe mecanismul ‘Pentru ca merit’, sau pe mecanismul increderii in sine: ‘Deciziile pe care le iau eu sunt oricum cele mai bune’). 53 de fumatori au fost impartiti aleator, in urma unei cercetari simulatee, in ‘rezistenti la tentatii’ respectiv ‘cu rezistenta mica in fata tentatiilor’, apoi pusi sa urmareasca un film in care protagonistii fumeaza si beau cafea: ‘Cafea si tigari’. Deasemenea li s-a promis un premiu in bani daca rezista tentatiei de a-si aprinde o tigara. Mai mult: fiecaruia i s-a dat o tigara, si au primit indicatii de cum s-o depoziteze: pe birou, in mana, sau chiar sa o tina intre buze. Absolut normal, cei care fusesera catalogati ca fiind ‘slabi’ si-au aprins tigarile mai repede decat cei catalogati, aleator, ca fiind ‘rezistenti la tentatii’. Mai mult, cu cat tigara era tinuta mai aproape de gura, cu atat tentatia de a o aprinde era mai mare.
Aceste concluzii arunca o noua lumina asupra modului cum ar trebui sa inflentam potentialii clienti si subordonatii. O eticheta aplicata la inceputul discutiei, si inca sustinuta de o marturie: ‘Mi-a spus Vanzatorul X ca sunteti cel mai de treaba buyer din Kaufland.’ e de natura sa indulceasca relatiile si pozitiile negociatoare de dupa. Invers, un buyer care e stiut ca fiind ‘rau si intransigent’, si caruia i se reaminteste asta: ‘Stim ca putini au scapat intregi de la negocierile cu Dvs.’, va fi, in continuare, la fel de rau si intransigent, conform asteptarilor.
Cu subordonatii, in special in perioada de inceput, se desfasoara acelasi proces. Un vanzator care e laudat dupa primele 3 zile de activitate cum ca: ‘a mers pe la toti clientii inactivi, si a vorbit cu ei’ – chiar daca asta nu e adevarat – isi va insusi lauda si va trai la inaltimea ei, mergand la toti clientii din sectiunea administrata. Invers, vanzatorul caruia i se spune: ‘Esti la 30% din target, n-ai nici o sansa ca, in felul asta, sa-ti atingi targetul’, va reactiona in consecinta, si nu va mai vinde.
Acest efect se vede si la nivel social. Am mai discutat despre subiect, atunci cand am vorbit de criza, si de mesajele (gresit) date de guvernul Boc. Insa, din pacate, acelasi mecanism actioneaza ca si influentator subtil, atunci cand vine vorba de alegeri – de vot – si de acceptarea minciunilor politicienilor.
Nu e nici un secret ca toti politicienii ne mint. Ce e de mirare e ca scapa cu minciuna, si ajung sa fie votati o data, si inca o data, chiar daca sunt dovediti. Partial, explicatia rezida in ignoranta alegatorilor, in faptul ca foarte putini citesc si articolul, nu numai titlul articolului. Insa etichetele joaca un rol important. Ca sa putem judeca mai rapid, creierul nostru creaza niste scurtaturi: diversi politicieni sunt incadrati in diverse ‘casute’. Spre exemplu, Tariceanu e liberal, deci: promoveaza schimburile, investitiile, reducerea taxelor, micsorarea cheltuielilor publice. Nastase e socialist -stangist: deci promoveaza redistributia averilor, incurajeaza dezvoltarea invatamantului si a artelor, cresterea cheltuielilor publice. Nu trebuie sa stii prea multa politica sau istorie ca, citind cele de mai sus sa nu te faca sa busesti in ras: comportamentul real al celor doi – si sunt doar doua exemple ales intamplator – e mult diferit de etichetele arogate. Si, cu toate astea, daca iti doresti strazi si credite cu dobanda mica votezi liberalii, iar daca doresti pensii mari si spectacole gratis in parc duminica, social-democratii. Adica, daca ar mai fi cazul, pe Tariceanu, respectiv Nastase.
Aceasta inclinare a noastra sa judecam in stereotipuri determina comportamente sociale similare, superstitii, curente de opinie, seturi de decizii standard, si, implicit, ne fac mai vulnerabili, mai usor de manipulat, mai prosti, mai lipsiti de succes. Astfel, putem fi cu usurinta mintiti de catre politicieni, cu conditia ca minciuna sa fie un ACB (Accepted Consumer Belief – ceea ce deja consumator crede). Aceasta situatie deschide o adevarata cutie a Pandorei atunci cand vorbim de relatii publice in politica, si, in fapt, o concurenta intre etichete, si nu intre programe politice, idei, sau valori personale. Deci, la ce credeti ca ne putem astepta in camania urmatoare? Basescu e un betiv, patronul hotilor, Geoana un prostanac, slab si incapabil, Oprescu un smecher, pervers si mincinos. Nimic de natura sa ne ajute sa decidem corect.
Sigur, lucrurile nu trebuie sa fie atat de simple si de prostesti. In timpul campaniei electorale din 2008, Barack Obama l-a acuzat pe McCain ca vrea sa privatizele fondurile de securitate sociala, ‘lasand astfel economiile a milioane de americani la voia pietelor de capital’ – acuzatie simplu, neadevarata, dar potrivita cu eticheta pe care McCain o avea, de sustinator al ’pietii libere’:
Si, spre deliciul meu – si sunt sigur si al vostru – alte ‘interpretari’ de acelasi tip:
Nu-i asa ca iubiti influentarea?
da, Laurentiu, daca oamenii ar judeca un pic cu capul lor (de pe umeri), nu ar mai lua ad literam ce spune Biblia: mai intai a fost cuvantul.
de fapt, primul e gandul, apoi cu vantul, apoi efectele – benefice sau nu, toate cu efect bumerang. cat despre influentare – parerea mea este toate discutiile dintre oameni, in orice zona, pe orice nivel, trebuie sa fie purtate cu intentie inalta, asa cum spui tu. faptul ca nu e asa, o simtim pana in maduva oaselor.
cat despre experimente, citisem undeva ca niste rusi, parca, facusera un experiment cu influenta cuvintelor asupra plantelor: doua plante identice asezate in 2 camere, niste unii intra la una dintre ele si ii spuneau “te iubesc”, niste altii se ducea la cealalta si ii spuneau “te urasc”. ghici ce s-a intamplat? cea “urata” s-a inegrit si a murit in 2 saptamani, chiar daca conditiile de lumina si hrana au fost similare cu ale celei iubite.
si cu siguranta ai auzit de Masaru Emoto: cuvintele scrise pe paharele de apa, schimba structura cristalina a apei. si daca mergem pe aceasta idee, descoperim ca avem la indemana mijloace sa ne vindecam psihic, sufleteste si fizic, singuri, fara medicamente. Doar folosindu-ne de ganduri si cuvinte pozitive, puternice, afirmative, orientate spre binele propriu, implicit binele general. cati oameni stii tu care sunt receptivi la ideea ca daca bei apa dintr-un pahar pe care ai scris sanatate sau iubire sau iertare, vor resimti in viata lor efectele acestor cuvinte?
si in incheiere, eu cred ca cuvantul e precum laserul: te vindeca sau te omoara.
cu prietenie,