Mi-a cerut o prietena sa-i fac comisionul de livrare a unor bani (300 de euro) unei cunostinte de-a ei, care lucreaza intr-o institutie de stat. Cum nu puteam sa dau banii asa, in mana, si cum uitasem sa iau un plic de acasa, am intrat in primul magazin – o Optinova – uitandu-ma dupa un plic: orice optician iti livreaza ochelarii si reteta intr-un plic, nu?
De cum am intrat, 3 doamne, imbracate in halat alb, si-au intors atentia catre mine: normal, doar port ochelari, sunt un client potential. ‘Cu ce va putem ajuta?’.
‘A, de fapt, caut un plic.’
‘Nu avem.’ mi s-a raspuns sec, si fara echivoc, si fara cea mai mica intentie sa miste un deget in aceasta directie.
Am mai stat pret de un minut, am cerut un etui – care, normal, era prea mare pentru ce ‘vroiam’, si am plecat.
Doamnele nu au facut cel mai mic gest sa intrebe: dar pentru ce ati avea nevoie?, nu le-a pasat, n-au incercat sa ma ajute, n-au avut (fir de) intentie superioara. Daca ar fi intrebat, daca ar fi mers mai departe, probabil ca gaseau o solutie (o coala alba, un ceva, orice) si eu as fi cumparat, prin reciprocitate, atunci sau altadata, ceva. Mai mult, ramaneam cu o impresie buna, de profesionisti, si de oameni care vor sa ajute, despre Optinova.
Asa, impresia mea despre Optinova e ca sunt niste jigodii, care nu urmaresc decat sa-ti ia banul din buzunar.
Gestul urmator, de cerere de etui, a avut si valoare de ‘motiv’ - vezi, Doamne, de fapt vroiam si un etui, nu numai un plic – si de bataie de joc: sa le dau ceva ‘de lucru’, si de verificare: sa vad daca erau la fel de scarboase daca era vorba de o vanzare pe bani, de bani. Nu erau. Daca era vorba de bani, ma serveau.
Insa acest gest mi-a relevat un ‘ceva’: oricat ar fi costat etui-ul si oricat ar fi fost de potrivit cu ce as fi cautat (pentru lentilele colorate de la ochelarii RayBan) nu le-as fi cumparat. Big B – belief – bate pe small b – budget. Credinta, feeling-ul, bate banul.
Orice vanzare incepe cu o interactie. Preferabil, de buna calitate. Un cadou, un serviciu, o dragalasenie, un zambet, atentia, dorinta genuina de ajuta. N-o faci, nu ai parte de vanzare. Scurt.
Invatati ceva din asta: aratati bunavointa, nu faceti precum cei de la Optinova.
Am intrat in buticul urmator, cel al UPC, am luat un pliant cu filme, am pus banii in el, si i-am dat doamnei pliantul.
