Cultura (rurala) romaneasca e plina de sofisme: spuse care, la prima vedere, par adevarate, insa, in esenta, sunt pure imbecilitati. De exemplu: ‘cine sapa groapa altuia cade singur in ea’. Poate daca esti beat mort – si nici macar atunci. Istoria ne invata, repetat, ca cine sapa groapa altuia, cine isi pregateste actiunile cum se cuvine, are cele mai multe sanse de succes.
Din pacate aceste sofisme sunt folosite in diverse prilejuri, cu valoare axiomatica, pentru a sustine un punct de vedere. Tocmai, pentru ca sunt false: sunt instrumente de manipulare, de inselare, de pacalire.
M-a enervat un afis electoral care spunea: ‘de ce ti-e frica, nu scapi’. Nu ma intereseaza al cui era, sau ce cauza sustinea. (Probabil ca sensul intial – al spusei – se referea la moarte.) Ma doare ca e o imbecilitate monstruoasa, care mai curand invita la defetism mioritic, la repaus, la acceptarea ‘sortii’. Iti spune, ca si urmare, o alta imbecilitate: ce ti-e scris, in frunte ti-e pus. Cah.
Noi, vanzatorii, traim in frica. Frica de reactia clientului, de perceptia sefului, de lipsa de comanda, de neatingerea targetului, de concedierea iminenta. Ca daca nu vindem acestui client, nu mai sunt altii disponibili. Suntem, traditional, cel mai instabil departament, unde se angajeaza si se da afara, pronto. Veniturile noastre sunt variabile. In fiecare zi, suntem supusi la cele mai variate si ciudate presiuni.
Frica e normala, e parte din viata noastra. Cui nu-i e frica, nu se cheama ca e curajos, ci, pur si simplu, nebun.
E mult mai grav sa nu-ti fie frica. In primul rand, asta denota nestiinta, si prostie. Un prost e fericit. Primul pas ca sa rezolvi ceva e sa constientizezi acel ceva. Constientizarea aduce frica. Prima reactie pe care trebuie sa o ai atunci cand te apuca o frica e de bucurie. Stii ce te paste, si la ce sa te astepti, stii ce trebuie sa rezolvi, si, din acel moment, incepi sa lupti, sa gasesti solutii, sa rezolvi, sa invingi, sa castigi. Si, inca si mai important, atunci cand ti-e frica inainte sa apara motivul real al fricii, previi. Rezolvi o problema inainte ca aceasta sa apara. Nu te lasi lovit.
De aceea, de ce ti-e frica, adica constientizezi, de obicei scapi. Ca nu mai apuca sa mai actioneze. Ca previi. Ca actionezi inainte sa se intample. De ce NU ti-e frica te loveste. Si inca tare.
De aici, sfatul meu: recunoaste-ti frica (fricile). Cauta-ti-le, ca sa le recunosti. Incearca sa intelegi ‘de ce ‘ se intampla. Si actiuneaza asupra sursei, nu a efectului. Lupta impotriva sursei lor, si vei fi mai de succes, mai curajos. Daca nu poti elimina acea frica, fa-ti treaba, indiferent daca exista sau nu.
Daca mi-ar fi fost frica sa nu ma imbolnavesc de diabet, m-as fi apucat de alergat de la 14 ani. Daca mi-ar fi fost frica ca as fi putut fi inselat de nevasta, as fi luat-o cu mine in Anglia. Daca nu mi-ar fi fost frica de saracie, pentru ca am trait-o din plin, nu as fi muncit 14 ore pe zi, de 20 de ani incoace. Daca nu mi-ar fi fost frica de prostia sefilor, nu as fi plecat dintr-o slujba convenabila: asa, am inlocuit o frica imprevizibila, aceea data de seful direct, cu o frica continua, dar administrabila: aceea a propriului business. Daca nu-mi era frica de ciclicitatea economica, nu-mi puneam bani deoparte, si ma bagam la rate la banca, pentru un apartament la pret de casa. Daca nu mi-ar fi frica ca mor inainte sa-mi vad copiii pe picioarele lor n-as lupta in fiecare zi cu bolile care ma macina.
Frica e buna. (Pazeste pepenii. Uite, asta e o spusa rurala corecta, cel putin in Romania.) Drobul de sare e problema.
- Vezi drobul cel de sare pe horn?
- Il vad. Si?
- De s-a sui mata, are sa-l tranteasca drept in capul copilului si sa mi-l omoare!
- Vai de mine si de mine, ca bine zici, fata mea; se vede ca i s-au sfarsit mititelului zilele!
