Elena Udrea a luat trei mere de aur, echivalentul Oscarilor in domeniul turismului – cel putin asa a spus dumneai, la tribuna Parlamentului, ieri. Din punctul meu de vedere, mi se rupe. Putea sa ia si trei cocosei de aur, sau putea sa ia si cocoselul de aur prezidential.
Pe langa asta, dna ministru Udrea a spus si lucruri adevarate, si interesante: cum ca, anul trecut, s-a cheltuit 4,5 milioane Euro numai pe o expozitie, la Zaragoza (cata spaga s-a luat pe asta, Dumnezeule), si cum ca 8 milioane cheltuite pe reclama pentru turism pentru Romania, sunt al naibii de putin, in comparatie cu, sa zicem, cele 150 de milioane cheltuite de Grecia.
Asa e.
Partea nasola e, insa, aia cu merele de aur.
Cand eram mic am fost extrem de impresionat de povestea cu marul de aur de la manastirile din Moldova. (În 1975, Federatia Internationala a Ziaristilor si Scriitorilor de Turism (FIJET) le-a decernat trofeul “Pomme d’Or” – Marul de Aur -, expus la muzeul Manastirii Moldovita.) Tin minte ca am ramas cu gura cascata la vederea ‘marului de aur’, mai-mai ca la diamantul Koh-I-Noor din coroana reginei Angliei.
Prin comparatie cu perenitatea manastirilor din Moldova, tratate cu un mar de aur, cele 3 ale doamnei Udrea, pentru – vezi Doamne – activitatea dumisale ministeriala, luneca in ridicol.
E mult prea usor sa bagatelizezi sau negi, sau dezminti, povestea cu merele de aur. E usor de lovit. Poate usor sa fie definita ca si minciuna – ceea ce probabil, intr-o masura mai mica sau mai mare, si este.
Odata insa ce ai definit un element dintr-un discurs ca fiind mincinos, intreg discursul e mincinos. Se numeste negatie partiala. Se desfasoara in doua faze:
Faza 1: Neaga – sau concentreaza-te pe - o parte a discursului cuiva. Nu e foarte greu. Toate discursurile noastre sunt o insiruire de lucruri adevarate – sau de care noi credem ca sunt adevarate - cu altele, mai putin adevarate, de care stim sau nu.
Faza 2: Extinde negarea la intreg discursul. Astfel, anulezi meritele, chiar si cele evidente, ale ceea ce a spus cel negat.
Este o metoda folosita cu precadere de negociatori, cumparatori (buyeri) dificili, si rauvoitori. Nici macar nu trebuie sa fii atent: trebuie doar sa descoperi o buba in discurs. O buba: si anulezi intreg efortul de pregatire si prezentare al celui care o face.
Poveste: am asistat la o prezentare de vopsea, pentru o licitatie. ‘Si cat acopera vopseaua Dvs.?’ vine intrebarea cumparatorului. ’7,5 mp, dintr-o mana.‘ – asa spunea brosura, asa a zis si vanzatorul. ‘Hai sa vedem.’. Am incercat: si nu era chiar asa. Ca tot restul dosarului era impecabil, n-a mai zis nimeni nimic. A murit.
Daca mai era nevoie de un motiv sa nu faceti prezentari.
