O echipa de fotbal, CFR Cluj, a facut 0-0, pe teren propriu, cu o alta echipa, Poli Timisoara. Nimic deosebit pana aici. Aceeasi echipa, in ultima perioada, in retro-succesiune, a pierdut cu 0-2 in fata Spartei Praga, a castigat la Rapid cu 4-1, a pierdut la Eindhoven cu 0-1, a facut egal, acasa, cu Iasiul 1-1, a castigat cu Brasovul cu 2-1, a batut Bistrita, in deplasare cu 2-0. Rezultate amestecate, normale – spuneti voi.
Va invit sa combinati aceste doua stiri: Nicolo Napoli, Viorel Hizo si Mitica Dragomir spun ca ‘CFR Cluj e cea mai buna echipa din Romania, ca si valoare a lotului ‘cu stirea ca, deocamdata, in ultima perioada, din diverse motive, nu se mai platesc prime jucatorilor.
E imposibil sa nu faci o legatura intre primirea de prime si ’succese’. Adica – si nici asta nu e o noutate – avem de-a face cu mercenari. Daca sunt platiti, joaca, si, atunci cand joaca, si castiga. Daca nu, joaca mai putin, si isi iau salariul. Pe care si l-ar fi luat oricum. Nu stiu daca e o treaba constienta: dar diferenta e evidenta.
(CFR Cluj nu e singurul exemplu: mie, insa, ca si necunoscator, mi se pare cel mai evident.)
Problema e ca, platind comisioane scurte si dese, pe succese punctuale, pe vanzari reusite si targete atinse, ne-am format vanzatorii ca si mercenari. Atunci cand ii platim, vand. Cand nu ii platim, stau. Nu acuz ca o fac constient: ci doar constat ca o fac. Si, iarasi, nu ma refer la vanzare ca si reusita, ca si tranzactie; ci ca si activitate de investigare si rezolvare de probleme – ale clientilor.
Va rog acum comparati atitudinea de mai sus, cu cea de la Unirea Urziceni. Peste primele de joc, daca si cate or fi ele, exista un obiectiv de grup, si cate un obiectiv individual, personalizat, asumat, evident: fiecare vrea sa demonstreze ca, de fapt, e mai bun decat crede lumea ca ar fi.
Daca vanzatorii vostri nu vor sa demonstreze ca sunt mai buni decat crede lumea ca sunt, schimbati-i. Nu sunt ostasi, sunt mercenari. Ba, culmea jenei, mercenari prost platiti.
P.S. Asta nu se traduce, de fapt, prin ‘ambitie’?
Oare isi revine clasa patronala din Romania? Uite un citat din onlinesport.ro “Vrei sa-ti spun ceva sincer? Nici nu ma mai interesa rezultatul. Stii de ce? I-am vazut ca s-au daruit exemplar. Eu ma duc foarte rar la vestiare dupa meci, dar acum am fost sa-i felicit. M-am simtit mandru cand i-am vazut cum se bat la fiecare minge. Toata echipa am remarcat-o. Dupa un astfel de meci nu poti alege un nume. Puteam sa si pierdem, ca tot eram multumit. O sa vedeti ca nu ne va sta nimeni in cale atunci cand vor reveni Tanase, Ovidiu Petre si Emeghara”, a spus Becali.’” Mai bine mai tarziu, decat niciodata.
E o chestie hilara…am citit in nu’s ce articol ca nici tu nu te misti pina nu vezi ceva bani in cont. De fapt tot ce mai faci in plus fata de ce scrii pui si un cont. Asa si la fotbalisti: le dai banul, joaca. De ce nu scrii un articol si despre clasa oamenilor de afaceri pentru care tragi, te implici, vrei sa dovedesti ce bun esti si pleci tot cu suturi in fund cind trebuie sa-ti dea ce ti se cuvine, adica mai mult decit aveau ei in cap. Cum comentezi d-le Curca?
Da, dar din momentul in care primesc bani castig Liga Campionilor – asta referitor la mine. Spusa mea anterioara se referea la tepari: si e plin pamantul de ei. A doua parte a comentariului e perfect adevarata, si am trait-o cu totii. Primul meu angajator a dat cu lesin cand a trebuit sa-mi dea – si il imbogatisem – $3,700 la sfarsit de an, in ‘93. Comentariul meu e urmatorul (si nu e nou, revine repetat in articolele mele): nu te mai da angajat, fa-ti propriul business. Mai vezi si comentariile mele pe Twitter.
Laurentiu, in functie de ce ai face o grila de salarizare la o echipa de vanzari, sa zicem la distributie?
Orice raspuns as da ar fi idiot: pentru ca sunt prea putine informatii in intrebare, ca sa poti da un raspuns corect. Am detaliat in articolul Unirea Urziceni (si am pus si un link, special pentru asta) una dintre optiunile mele: salariu pentru antrenament, salariu pentru drept de joc, prima de calitate pentru joc si prima de obiectiv, la sfarsitul campionatului.
Problema fundamentala e ca vanzarea, in ziua de azi, e un sport de intelect, iar intelectul si-l folosesc putini. Patronii in loc sa angajeze mici intelectuali, oameni de afaceri, angajeaza echivalentul unor strungari, si vor sa gaseasca ’sisteme de lucru’ si ‘grile de salarizare’ care sa-i faca eficienti. E ca si cum ai vrea sa pui in scena o piesa de teatru de ‘Cantarea Romaniei’ folosind oameni fara talent, insa disponibili: secretara, SDV-istul si vesnicul student.
Daca vrei performanta, angajezi profesionisti, si ii tratezi ca pe profesionisti.