Prima e un ‘da, dar…’ ordinar de genul celor care se invata la cursurile de vanzari de doi bani. Regula e simpla: ce vine dupa dar e mai puternic. Apoi, are si valoare de ‘ridicare a jaluzelei’: mai intai spui ceva frumos, ca sa dai cu rahat ulterior.

A doua e folosirea unui ‘citat’: sau, cum se mai numeste in comunicare ‘atac indirect cu manta’. Desi am indoieli in priviinta lui Ozun, care e prea adesea mistic, si incurca religia cu comportamentul social, chiar cu acest citat sunt de acord.

Insa cea mai marsava tehnica de manipulare folosita e acuzatia referitoare la ‘relatii interumane’. Specific, ca sa-ti folosesc cuvintele de politruc rasuflat: ‘Interactia cu oamenii lasa de dorit.’. Am invatat, demult, in Procter, ca: ‘daca nu ai nimic de spus despre capacitatea profesionala a unui om, leaga-te de ceea ce nu se poate proba sau dovedi vreodata: atitudinea lui fata de omenire, in general, sau despre colegi, in particular’. In multinationale, se spune, pe scurt: “nu are atitudine”.

E o poveste, adevarata: In 1991, firma Hewlett Packard a decis sa dea primele de la sfarsit de an pe baza a 5 criterii de performanta. Unul dintre ele era: ridicarea moralului organizatiei. La sfarsitul anului, nu s-au acordat primele pentru ca fusesera indeplinite numei 4 din cele 5 criterii de performanta. Stii care nu fusese indeplinit?… Tocmai, ridicarea moralului.

De obicei ma feresc sa interactionezi cu oameni ca tine, din motive enuntate cu alte ocazii: daca te dai in cocina cu porci, te si mananca, si iesi si murdarit. Insa ma folosesc de aceasta mostra de comunism stiintific cu aplicatii de resurse umane de multinationala, ca sa arat altora cum se fac manipulari.

O ultima rugaminte: viziteaza alte site-uri. Ocoleste-l pe acesta. E plin de semidocti care au bloguri. Chiar si de semidocti manipulatori, sau care au flatulente intelectuale, sau care va invata manipulari, si cum sa dati mai bine cu noroi. Cultivati-i pe aceia. Eu am lucruri mai bune de facut. Va urez sa aveti si Dvs., la fel.

Interactiunea cu oamenii insa, cel putin cat am vazut aici pe blog – nu am participat la nici un curs cum spunea cineva, lasa de dorit.Ma multumesc sa il reiau pe Ozun:

“Cel care este atent sa nu-si implineasca voia,(vanzatorul) ci sa caute la necesitatile, durerile si bucuriile aproapelui, ajunge la smerenie.Omul smerit nu da sfaturi cu superioritate si nu face observatii usturatoare, care sunt cea dintai pricina a stricarii relatiilor dintre oameni…Cam asta este atitudinea constienta pe care trebuie s-o ai ca sa-ti formezi un trib”

Ce zici, esti de acord?

P.S. Daca platesc 3 ani, faci reducere (2+1 gratis)?

Acest blog a ajuns la limta de jos a populismului universitar, la limita de alunecarii in derizoriu.

In urmatorii ani, invatamantul profesional va fi digitizat si virtualizat, sau nu va fi deloc. Cadrul clasic cu profesor, tabla si audienta stand pe scaun nu functioneaza – cel putin nu in ceea ce fac eu.

Ca sa reusesc sa invat -intr-adevar – generatia internetului, am nevoie de bani ca sa ma pot adresa acesteia: pentru soft, instrumente audio-video, si oameni care sa faca produsele media profesionist. Inclusiv informatia pe care o procesez costa: numai luna asta am cumparat traininguri din State de aproape 1,000 de dolari, pentru ca ceea ce gasesti gratis pe internet are numai o anumita valoare. In lipsa acestor instrumente si produse, eforturile mele singulare au efecte mic si intarziat, asa cum spui si tu.

Am doua alegeri:
- sa fac munca de misionariat, cu resurse putine (1-2 ore pe zi, fara investitii, asa cum am facut in ultimul an), si sa iasa o scoala generala gratuita de nivel mediu sau sub-mediu, de folos incepatorilor, sau
- sa scot bani din aceasta munca, ca sa-i pot reinvesti, adresandu-ma numai celor care vor sa fie profesionisti, si sunt dispusi sa investeasca – putin – pentru asta.

Daca judecam politic, prima alegere e una de stanga – iau de la bogati si dau la toata lumea – a doua de dreapta – cresc profitabil prin propriul efort.

Din pacate, in lipsa unui alt suport in afara de propriul buzunar si timp – si, ai dreptate, asta s-a reflectat si in calitatea vietii mele personale, si de familie – prima alegere si-a atins limitele.

Si mai trebuie sa mai recunosc ca sunt si exasperat de raspunsul imbecil primit. Eu sunt aproape in fiecare zi in fata cate unei turme de bizoni, care nu vor decat sa faca bani prin vanzare, fara sa gandeasca, fara sa munceasca. In fiecare zi am de-a face cu comentarii bizoniene ale cate unora care nu stiu nici macar sa scrie corect romaneste. Am ajuns sa citesc comentariile seara, ca sa nu-mi stric ziua de lucru.

Iar, cand ai de-a face cu un asemenea target, solutia e simpla: daca platesc, colaboreaza. E ca la doctor. Doctorul de stat nu e bun, ca e gratis. Doctorul privat e ascultat cu sfintenie, pentru ca ai dat bani. Din momentul in care dai bani, incepi sa faci eforturi, sa inveti, iar rezultatele sunt cu totul altele.