Nu exista persoana cu care sa ma intalnesc in ultimul timp, care sa nu-mi reproseze ca ‘de ce am eliminat comentariile’.
Dau la o parte motivele evidente, lipsa de timp, enervarile produse de trolli, si, in general, deturnarea scopului blogului prin inserearea unor elemente spectaculare, atragatoare, insa – cele mai multe (scuze) - tampesti.
Uite care e motivul principal:
Dupa Seth Godin, blog-urile se impart in 3 categorii:
- cat blogs – cele in care se povesteste despre viata blogger-ului. Adica, sa va spun eu de ce am simtit neputinta dupa alegeri, de ce m-am enervat cand instalatorul mi-a legat masina de spalat vase la retea, si cum am stat eu in sala de asteptare la veterinar cu pisica in brate.;
- boss blogs – atunci cand blogger-ul se adreseaza unui grup restrans de oameni. In acest caz, e un exceptional mijoc de comunicare pentru un trib, un grup de afficionados, si;
- viral blogs – in care e vorba despre diseminarea unor idei. Bloggerul le creaza – sau le selecteaza – si le disemineaza. In cel mai bun caz, aceste idei sunt de natura sa schimbe lucrurile.
Din pacate, acest blog evolua catre un boss-blog. (Si asa, am dat si explicatia de ce nu stau sa sap ce e in mintea mea, urmare a diverse intamplari externe.) Adica, un numar de cititori constanti, care gustau din plin articolele si ideile mele, ba chiar si interactiile, mai mult sau mai putin corozive, cu diversi comentatori, dar care nu reuseau – nu vroiau, nu puteau… nu stiu – sa disemineze mai departe ideile din acest blog. Ca urmare, eu pescuiam in acelasi iaz, nu foarte mare – si acolo aruncam si momeala.
Acum, singurul lucru pe care poate sa-l fac cineva caruia ii place un articol e sa-l dea mai departe (o sa pun si un re-tweet, sa fie si mai usor). Daca vrea sa comenteze, am lasat o portita: abonamentul. Astfel tribul nu mai e o masa de ascultare a ce spune un eventual lider, ci, volens-nolens, un forum de discutie. Ca sa trimiti un e-mail, sa ceri o informatie, trebuie sa-l scrii. Iar, daca esti aficionado, iar cele spuse aici iti servesc, cei 10 Euro pe luna, pretul unui pranz, nu sunt chiar asa de mult.
O sa urmaresc ce se intampla. Deocamdata – si in pofida faptului ca am scazut numarul de postari generale, si am inceput sa postez mai mult pentru abonati – traficul nu a scazut. Mai mult, am avut 2,000 de vizitatori noi in 2 saptamani. Adica, fie Google s-a indragostit de mine – ceea ce nu prea cred, ca nu le dau nici un ban – fie cei care ma citesc au inceput sa ma dea mai departe.
Tot ceea ce fac, fac ca sa-mi urmaresc misiunea. Cea de mai jos. Pentru ca, din fericire pentru mine, clientii actuali constanti si celelalte venituri pe care le am imi sunt suficienti sa nu trebuiasca sa transform acest blog intr-un instrument de vanzare fatis.
Asta nu inseamna ca nu imi cer scuze celor care, intr-adevar, contribuiau. Dar, fratilor, puteti continua: vedeti solutia mai sus. Iar fiecare comentariu bun il inserez – si spun autorul, ca nu sunt plagiator din fire -, sau il transform in articol, sau, daca are format de articol, il postez direct. Astept: training at conceptmarketing.ro.
