Principala calitate a unui presedinte, asa cum a fost judecata, prin vot, de poporul roman postdecembrist, este cea morala. Sigur, aici sunt multe paranteze: pentru ca judecarea moralitatii se face, de obicei, prin prisma lentilelor aplicate de media si de conjunctura fiecarui candidat. In ’96 Constantinescu parea mult mai moral decat Iliescu, acesta, la randu-i era de 10 ori mai bun, moralmente, decat Vadim Tudor in 2000, iar (posibilul homosexual si corupt) Nastase pica examenul in fata bravului marinar plagacios si curent primar Basescu in 2004.
Pentru ca Geoana e, pe fata, un candidat de carton prefabricat de cercuri de interese, si mai apartine si partidului gresit, din punctul meu de vedere, subiectul moralitatii dumnealui nu ma intereseaza. Sa faca ce-o vrea. Pace.
Basescu are, iarasi, mult prea multe bube, pete si greseli, scoase zilnic in evidenta de o media perfect ostila. Si, oricum, nu-l votez pentru ca traiesc, de departe, mult mai prost decat acum 5 ani. Iar in perioada lui coruptia a inflorit, punct.
Am auzit, fiind in masina, duelul electoral dintre Basescu si Crin Antonescu de sambata. Primul a dat sub centura, si a zis, usor de inteles, ca decesul sotiei celui de-al doilea i se datoreaza. Nashpa. Urat.
(Acum, nitica istorie de imagine personala a lui Crin Antonescu in ochii mei. Dintr-un-nceput, nu-mi spunea nimic. Zero. Apoi am citit un articol cu fetita si singuratatea vaduviei, intr-o revista. Mi-a placut. Cinstit. Apoi a venit episodul cu Cioroianu, de anul trecut, in care acesta a fost pus pe o pozitie ne-eligibila pe listele europarlamentare, in defavoarea amantei Adina Valean. Amanta lui Crin Antonescu. Curent europarlamentar, si vechi om de-al lui Patriciu. Asta nu mi-a placut. Am si zis: cine isi pune amanta sa fie (re-)aleasa pe liste, fiind in pozitia de sef al partidului, are o problema de caracter. Si nu-mi place. Asa ca, oricum, eram nitel reticent la domnul cu pricina.)
Pe baza aluziei lui Basescu, am sapat nitel pe internet. Nu foarte mult. Doar cat sa aflu ca dl. Crin Antonescu o cunoaste pe dna (era maritata si dumneaei) Adina Valean din 1997. Au lucrat impreuna. Iar sotia dumnealui a decedat in 2004. Se pare, foarte bolnava – dupa cum scrie presa vremii. Iar relatia dintre cei doi a fost scoasa la lumina de-abia in 2007, si oficializata, ciudat, in afara tarii, cu cateva luni in afara alegerilor. Pentru ca ar fi fost o pata evidenta la dosarul candidatului sa faca altfel.
De aici, intru pe taramul supozitiilor. Din pozitia de alegator. Dati-mi voie sa nu cred ca dl. Antonescu si-a refacut inima zdrobita la cativa ani dupa moartea sotiei. Dati-mi voie sa cred ca doi oameni supusi atractiei nu rabda 9-10 ani, in zilele noastre, pana s-o concretizeze. Si ca atractia ‘spontana’ rareori apare la oameni care lucreaza de mult timp impreuna. Adica, dati-mi voie sa strig ‘fault’ si sa-l banuiesc pe dl. Antonescu de adulter.
Ca sa intelegeti ce ma mana: eu am trecut printr-un episod similar – de victima a unui adulter -, acum multi ani, intr-o relatie necanonizata, dar nu mai putin relevanta, si vreau sa va marturisesc ca e ingrozitor de dureros. Este o inselare, iti pierzi increderea in oameni, in cei din jur, iti pierzi busola, cheful de munca, de viata, te afecteaza profund. De aceea sunt foarte pornit impotriva adulterinilor, de orice fel, si oarecum condescendent fata de curvasaria cazuala sau mondena.
Si, continuand pe aceeasi idee, eu, personal, sunt mai putin afectat de curvasaria de Anvers a lui Basescu decat cea (posibil) adulterina a lui Antonescu. Mai ales ca in spatele primului nu sta nici un sicriu. (Ma rog, nu de care sa stiu, si din familie.)
Pentru cine nu intelege din ce-am scris pana aici: deasupra capului dlui Antonescu sta stigma de a-si fi inselat sotia, de a o fi nefericit, si de a fi cauzat, direct sau indirect, sinuciderea acesteia. In cel mai bun caz, vorbim de un om care avea o sotie bolnava acasa, si o amanta sanatoasa in deplasare, timp de ani buni. Nu chiar cel mai bun indicator de moralitate. Sau de devotiune familiala. Sau de caracter.
Nu ma pot astepta la nimic bun, ca si presedinte, din partea dlui Antonescu. Nu cred ca e un om de caracter. Nu cred ca e moral. Si, pe baza istoriei de vot postdecembrist, as fi extrem de surprins sa fie votat de romani. E necesara o operatie de mistificare majora, ca sa se intample.
De aceea, in ordinea raului, il aleg pe cel mai mic. Duminica ma duc si-l votez pe Oprescu. Macar asta n-a nenorocit viata nimanui. Dimpotriva.
Si da, sunt inca liberal. Membru. Cred. Doar ca, de data asta, liberalii au gresit.
(Si imi cer scuze cititorilor: Stiu, nu are legatura cu vanzarea. Nu evident.)
