Nu stiu daca ati remarcat, dar in ultimele zile nu prea am scris. N-am mai putut. M-am enervat prea tare. Si totul a pornit de la un nesimitit numit Ovidiu, din Cluj (IP 78.96.84.48) care a scris intr-un comentariu, indirect, ca sunt plagiator. Ca ii copiez pe Seth Godin si Tom Peters, ca traduc din engleza, si dau ideile din acest blog ca fiind ale mele.
Acest comentariu, venit – recunosc – ca si cireasa de pe tort peste altele, mai proaste sau mai rauvoitoare, m-a afectat profund. Cele mai multe idei din acest blog isi au radacina in propriile mele experiente, in activitatea de vanzator, de trainer si de fost angajat intr-o multinationala care si-a pornit un business propriu. Am citit cateva carti ale lui Seth Godin, si imi place, dar din Tom Peters n-am citit nimic. Si, cand am intrat pe blogul lui, la fel, nu am gasit nimic care sa rezoneze cu mine, sau cu ceea ce traiesc eu aici, acum.
Trebuie sa recunosc ca, atunci cand citesc un comentariu, am reactii. Raspund, ma enervez, vreau sa corectez. Insa citirea comentariilor ma deranjeaza. Ma deprima. Ma deruteaza. Imi altereaza gandurile. De aproape o saptamana sunt 7-8 articole incepute – atunci – si neterminate. In fiecare dimineata vreau sa le termin. Le recitesc, si nu pot scrie mai mult. Nu pentru ca nu cred ce spun, ci nu mai cred cui spun. Toata misiunea mea de instruire in vanzari isi pierde sensul.
Stiu ca sunt oameni care sunt atrasi de comentarii. Stiu ca sunt multe comentarii interesante. Stiu ca punctele de vedere diferite fac acest blog mai bogat. Si exista si riscul – recunosc – sa devin o voce izolata, rupta de realitate.
Ma aflu in fata unei alegeri:
- sa continui sa scriu – adica sa-mi expun gandurile – dar fara sa mai permit comentarii. (Nu pe acest blog, ma refer.);
- sa permit comentarii, si sa-mi fie, de fiecare data, frica sa le citesc. Frica sa nu mai gasesc alta prostie, rautate, anafurism, abramburism, aluzie sau atac. (Atac inutil asupra unui om care nu se duce seara la multiplex cu sotia ca sa mai scrie un articol.) Sa fiu nevoit sa gandesc un raspuns. Sa-mi schimb firul gandurilor ca sa raspund, sau ca sa indrept gandirea gresita a cate unuia.
E un risc, dar am decis: fara comentarii.
De acum, daca vreti sa-mi scrieti ceva, mie, personal, imi trimiteti e-mail. Adresa e training@conceptmarketing.ro. Imi cer scuze tuturor celor care vroiau sa comenteze. Chiar va rog s-o faceti. Doar ca nu aici.
(Normal, abonatii au in continuare privilegiile de a putea discuta direct cu mine, prin caile stiute.)
Stimate domnule Curca,
din pacate traim intr-o tara in care toata lumea se pricepe la toate; un bucatar atunci cand isi face casa ii da indicatii constructorului despre ce inseamna rezistenta in constructii, bunica mea i-ar da indicatii lui Lucescu cum sa faca echipa, etc. La fel este si cu Ovidiu. Sper ca aprecierile celor care va citesc articolele din interes, nu din plictiseala, sa va incarce cu energie pozitiva si sa va ajute sa mergeti mai departe.
Sa auzim de bine!
Daca ai primit asemenea comentarii, chiar ar trebui sa fii fericit fiindca esti pe calea cea buna.