Stiti cand un vanzator vorbeste de ‘clientul asta are nevoie de spaga, ca sa-i vand’? Cand nu intelege nimic. Chiar nimic.
Acum cativa ani, a venit la mine o ziarista de la “Adevarul”. Facea un articol despre training-uri. Am vorbit pret de o ora, in care am injurat firmele de training din Romania, ‘care isi bat joc de clienti, si le dau graunte la pret de cozonac’. Domnisoara a strambat putin din nas, nu a zis nimic, si a plecat.
N-am mai auzit de atunci de ea, sau de la ea. (Probabil articolul a aparut.)
Stiti ce am gandit? “E pe spaga. De-aia a venit la mine, ca vroia si fata sa ciupeasca ceva. Ce prost sunt, trebuia sa ii dau 200 de Euro si aparea un articol despre mine si despre firma mea, de ziceai ca sunt ruda cu Dumnezeu.”
La vremea aia, intelegeam mai putine despre jurnalism. Nici acum nu sunt expert, dar am mai scris ceva articole si stiu ca nu poti sustine un ceva impotriva perceptiei unanime, decat daca ai dovezi clare.
Cu alte cuvinte, daca toata lumea crede ca – sa zic – Tiriac e un om bun si milos, iar eu constat ca omoara viezuri in baie, dupa ce ii violeaza, pot spune chestia asta lumii intregi numai daca am facut ceva poze, ideal cu domnul cu pricina in actiune.
Deci, oricata dreptate as fi avut eu, domnisoara n-ar fi putut scrie, in veci, balariile pe care eu i le debitam eu despre cat de prosti sunt trainerii din Romania. (Nemaivorbind ca nu aveam nici autoritatea morala, ca si eu eram trainer, si, daca ei erau prosti, eu, prin comparatie, eram bun.)
De fiecare data cand va ganditi ‘clientul asta vrea spaga’ de fapt traduceti (-va, voua insiva): ‘nu stiu ce-l doare, de fapt, pe acest client’.
(Ultima data cand am fost cu un vanzator la un client “cu care nu se poate lucra, cred ca vrea spaga” – era o farmacie – dupa 45 de minute de discutie deschisa am aflat ca are o fata – o singura fata – cu sindrom Down. I-am aratat poze de la nunta, mi-a aratat poze cu familia ei. Numai de spaga nu era vorba. Nefericitul de vanzator intunericit.)
