Comercial- mente, exista doua Romanii: Bucuresti (parte din Bucuresti) si restul.
In Bucuresti, timpul inseamna bani. In rest, timpul e moft, sau umplutura, sau disponibil pentru reciprocitate.
In Bucuresti, slabiciunea, prostia, fudulia, nestiinta, disperarea – toate – costa. In rest – se iarta, se trec cu vederea.
In Bucuresti, banul exista si doare. In rest, banul nu exista, si lipsa lui doare atunci cand e nevoie de ceva.
In Bucuresti daca gresesti esti amendat. In rest, toti gresesc tot timpul si toata lumea trece cu vederea asta.
In Bucuresti nu-ti mai cere (aproape) nimeni gratuitati. Daca cere, de obicei e refuzat. De multe ori, scos de pe lista. In provincie, toata lumea presteaza gratis catre restul. (Oricum n-au altceva mai bun de facut.)
In Bucuresti, daca nu ceri bani nu esti profesionist, si nu existi. In rest, daca ceri bani, esti hapsan si (putin) ciudat. Daca ceri banii la timp, conform cu contractul, esti dusmanul poporului. Daca facturezi penalitati, esti nebun de legat.
In Bucuresti, daca suni a doua oara, esti (luat de) prost. In provincie, se tot suna, pana se incheie contractul.
In Bucuresti, toti mint, dar, daca sunt prinsi cu minciuna, li se scade din cont(ul de incredere). In rest mint, si habar n-au sa minta, si cred ca mint bine, chit ca nu. Nici macar nu li se spune ca sunt prinsi, ca regele e gol.
In Bucuresti, nimeni nu se tine de cuvant, si asta e normal. In rest, nimeni nu se tine de cuvant, pentru ca nimeni nu are bani. Si atunci se iarta.
In Bucuresti, daca cineva te suna pe mobil, mai intai te intreaba daca poti vorbi la telefon. In provincie, te suna un necunoscut, si te tine (pe timpul tau si consultanta gratis) numai in contul creditului de Orange.
In Bucuresti, banul se termina. In provincie, odata platit, banul e nesfarsit. Un tont care ti-a platit 1,000 de lei crede ca in banii astia are acces la stiinta ta pentru tot restul vietii.
In Bucuresti, daca nu esti platit, se cheama ca ti-ai luat teapa. In provincie, daca nu esti platit, e ceva normal.
In Bucuresti ura si prostie merg in aceeasi directie, dar pe strazi diferite. In provincie, merg mana in mana, pe aceeasi strada.
Exista doua moduri de a (re)actiona la diferenta dintre cele doua Romanii:
1. ‘Arde-l pe taran.’
2. ‘Ajuta-l, ca si tu ai fost ca el.’
In Bucuresti, daca aplici 1 esti cool, iar daca aplici 2, esti prost. In rest, daca aplici 1 esti capitalist, daca aplici 2 esti democrat.
Daca insa aplici 1, ca si bucurestean, unui provincial, esti ticalos. Daca aplici 2, esti ciudat si prost – sau luat de prost. Ca si provincial, daca arzi un bucurestean, esti laudat si te simti bine. Nu stiu de vreun caz de bucurestean ajutat de unul din provincie. Nici macar din intamplare.
Eu sunt bucurestean. Acest blog e apreciat de bucuresteni – care (insa) cred ca e o smecherie la mijloc. Si e. Corect. Provincialii, insa, chiar cred ca sunt prost. Unii ma iau de prost din prima. Cred ca ei sunt primavara, iar Curca e reprezentatul sugacilor potentiali de pe bulevardul Magheru.
Anunt (pentru cine crede asta): nu sunt prost. Pe bune. Mai ganditi-va. Si dorm al dracului de bine. Mai ganditi-va si la asta.
P.S.1: Fara suparare, poti sa-ti pui la gat 5 cravate de culoare roz, si sa-ti scuipi in fiecare dimineata pantofii negri cu varf semi-ciucat, sa le dai luciu, dar mirosul de balega ramas in sange nu se sterge decat dupa vreo 2-3 generatii. (Cred si sper eu.) De stat pe caldaram, nu in vila proaspat construita in mijlocul campului. Si al naibii miros, pute.
P.S.2: Comportamentul fata de client trebuie ajustat in functie de origine. Ce e placut si necesar unuia, e de neinteles pentru altul. Sa fii ferm cu banul in provincie iti omoara vanzarea. Sa suni de 2 ori succesiv in Bucuresti, unui client care nu ti-a raspuns (inca) ofertei tale, inseamna sa-l enervezi si, iarasi, sa pierzi vanzarea.
P.S. 3: Bloody f..k, intreaba mai intai. Vezi cu cine ai de-a face. Buletinul nu defineste taranul.
