Tin interviuri din 1996. Multe s-au schimbat – de atunci. Oamenii s-au schimbat. Timpul nu mai are rabdare. Unii intervievatori au ramas blocati cu liftul intre etaje, si pun aceleasi intrebari de gen: ‘Unde o sa te vezi peste 5 ani?’ si dau aceleasi teste tampite, al caror raspuns il gasesti, oricum, pe internet.
In pofida schimbarilor, vad, permanent, aceleasi greseli. Repetat. Deranjant. Descalificant. Uite cateva sfaturi – si intelegi si cum se greseste, si ce trebuie sa faci -.
1. Nu veni, niciodata, mai devreme de ora de intalnire. Nu stiu de ce, toti candidatii vin cu 1o minute mai devreme. Stupid. Disperat. Cretinoid. Vino la fix. Fix, fix.
2. Totusi, vino la interviu. 30% din ‘vanzatori’ nu se prezinta. Fara sa dea telefon. Fara sa se scuze. Descalificandu-se, definitiv. Lumea e, totusi, foarte mica. Foarrrrte mica.
3. Nu conteaza cum esti imbracat. Chiar nu conteaza. Cu exceptia situatiei cand asta vinzi, sau asa vinzi tu: pe toale si aspect fizic.
4. Nu trebuie sa fii cel mai destept. Sau cel mai interesat. Sau cel mai energic. Trebuie sa fii doar cel mai potrivit - cu ce isi doreste angajatorul. Angajatorul, uneori, te vrea mai prost decat media. Alteori, mai lenes decat media. In orice caz, mai fraier decat el. Fii natural, autentic, asa cum esti tu.
5. Nu poti pacali un angajator. Daca incerci sa fii altceva (mai bun) decat esti, nu vei reusi decat sa pari fals. Facatura. Vei transmite impresia ca minti. Intervievatorul te va minti la randul lui, si n-o sa te mai sune niciodata. Nici pentru proiectul asta, nici pentru un altul.
6. Nu vorbi de bani. Intreaba de bani, dar nu vorbi de ei. (De cele mai multe ori, vorbesti cu unul care castiga cu mult mai mult decat tine.) Banii sunt doar unsoarea care face sa mearga treaba. Importante sunt piesele de schimb. In plus, sa vorbesti de bani e ca si cum ai vorbi despre sex: despre sex vorbesc cei care nu au parte (destul) de sex. Nu?
7. Problemele tale nu conteaza. Da, ai probleme. Dar intervievatorul nu da doi bani pe ele. Pe el il intereseaza problemele lui. Pe care trebuie sa si le rezolve. Daca te intreaba sau te asculta de problemele tale, vrea sa vada ce slabiciuni ai, cat de fraier esti, sau, pur si simplu, e un tip rabdator si respectuos.
8. Nu vorbi (textele tale standard). E prea usor de intuit ca sunt texte standard. Oricum, nimeni nu le asculta. In schimb, fii atent la ce te intreaba cel cu care vorbesti. Raspunde la intrebare. Daca nu stii, spune: nu stiu.
9. De foarte multe ori, e vorba de chimie interpersonala. Exista, sau nu. Daca incerci sa ‘obtii’ interviul, daca minti, daca reciti, daca respecti norme de ‘luare a interviului’ citite mai stiu eu pe unde, daca incerci sa pari mai destept decat esti, daca, intr-un cuvant nu esti autentic, distrugi sansa (cinstita) de a crea o chimie interpersonala cu cel cu care vorbesti. Si nu poti placea tututor: daca incerci sa placi tuturor, vei sfarsi prin a nu place nimanui.
10. E incredibil, dar, in era Internetului, cand informatia e pentru toti si peste tot, mai sunt candidati care vin la interviu fara sa dea un minim ‘search’ pe numele celui cu care se intalnesc. Mi se pare o mare lipsa de respect, si, intr-un cuvant, o prostie. 2 minute de pregatire inainte, sunt 2 minute foarte bine investite.
De cele mai multe ori – si mai ales daca e vorba de o firma de recrutare, sau de un intervievator profesionist – cel din fata ta are un ‘calibru trece- nu trece’ pe cativa indicatori de performanta: salariu dorit, initiativa, experienta anterioara, situatie familiala, statut social, varsta, forma fizica. Unele sunt evidente, se spun, altele nu se pot spune: si, de aceea vrea sa te vada. Oricat ai vrea de mult, sunt anumite ‘date’ pe care le ai sau nu. Cu alte cuvinte, oricat ai fi de bun, nu poti lua toate interviurile. Nici nu e bine, dealtfel, sa o faci. Cu atat mai putin, sa-ti doresti sa o faci.
O angajare e ca si gasirea unei relatii relevante: e de 100 de ori mai bine sa-ti gasesti persoana potrivita, decat sa gasesti o suita de persoane “perfecte”, cu care relatia sa dureze (sau nu) un timp bine definit, insa scurt.
- Si nu ma intereseaza tipul masinii, pentru ca eu, oricum, am un Mercedes cumparat, din economiile mele.
