Suntem la mai putin de 2 ani distanta de implinirea celei mai mari scheme de distrugere a multipartidismului din Romania: refacerea partidului unic, F.S.N., sub cupola Parlamentului construit de Ceausescu.
Din planificarea aproape exacta a Revolutiei din ’89, care viza, in realitate, trecerea la perestroika lui Gorbaciov a scapat un singur element: reaparitia partidelor istorice, P.N.T., P.N.L. si P.S.D. (vechiul partid social-democrat).
Cum, la inceputul anilor ’90 nu exista decat un singur mare partid, F.S.N., continuator de fapt al fostului unic mare partid comunist, era nevoie sa se intample doua lucruri:
- sa apara un fals multipartidism – o suita de partide ‘dizidente’ fata de partidul unic, dar, in fond, ascultatoare acestuia;
- sa dispara partidele istorice, prin distrugere sau absorbtie.
Ceea ce s-a si intamplat.
Schisma dintre Roman- Iliescu, aparitia si disparitia multelor partide liberale, alocarea tuturor relelor guvernarii CDR-iste unui singur partid, PNTCD, absorbtia PSD-ului istoric, inglobarea ApR in PNL, si, mutarea magistrala, alocarea presedintiei PNL lui Teodor Stolojan, urmata de crearea aliantei D.A., si, in lipsa uniunii fortate cu PD-ul, a PLD-ului, toate au avut ca urmare ramanerea pe scena politica a doua partide, aparent disjuncte ideologic, amandoua din aceeasi mama: PD-L si PSD.
Am citit de curand, pe blogul lui Popescu-Tariceanu, teza disparitiei PNL, urmarea fireasca a unor alegeri uninominale majoritare, neproportionale. Practic, PNL, care in cele mai multe situatii e a doua sau a treia preferinta a alegatorilor locali, va fi un partid de buzunar, sau, in cazul foarte rau, unul extra-parlamentar.
Constatarea e pertinenta. Rezolvarea propusa, aceea de a intra la guvernare alaturi de PD, nu. Dl. Tariceanu uita, cu stiinta sau fara, ca, istoric, cea mai sigura cale de desfiintare a unui partid, in ultimii 20 de ani, a fost alierea cu o emanatie a F.S.N.-ului.
Dar nu asta e adevarata problema a PNL-ului.
Principala problema a acestui partid, asa numit al ‘clasei de mijloc’ si ‘profesionistilor’ – carora, de fapt, si eu apartin - e lipsa unor organizatii de baza, si a unui contact nemijlocit cu alegatorii.
In 20 de ani, PNL-ul nu a fost in stare sa-si organizeze niste filiale, nu-si cunoaste alegatorii si simpatizantii, si, in general, e un partid condus ‘de sus’, si cu niste personaje (de conducere) al caror mental e populat numai de actiuni de vizibilitate si de media. PNL nu numai ca nu e un partid de mase – niciodata nu a fost – ci e un partid de media, care traieste prin declaratii facute in fata unor microfoane, si a unor camere de luat vederi.
Lipsa de activitate si pro-activitate a PNL-ului e (aproape) proverbiala. In 20 de ani, eu, simpatizant liberal, votant liberal (fara exceptie), cu tata liberal (fie-i tarana usoara) inscris in partid, bunic liberal (taran, ce-i drept), si in cele din urma, incris si membru cotizant liberal am primit un singur telefon: in duminica alegerilor europarlamentare, cu chemarea sa merg la vot.
Asta in vreme ce, in aceeasi perioada, am primit: vizite de la PSD (direct la poarta), invitatii de la PD – pe diverse teme -, telefoane de chemare de la PD (ca si mic om de afaceri) samd.
Daca am invatat ceva in cei (cativa) ani de vanzari, e ca vanzarea e interpersonala. Ca oamenii, ca sa cumpere, dar, mai ales, ca sa repete cumpararea, trebuie vizitati, ascultati, reamintiti, si, mai ales, ‘tinuti calzi’.
Daca PNL-ul va disparea – fie prin absorbtie, fie prin derogarea de la reprezentarea votantilor liberali, sau a doctrinei liberale – va fi din cauza acestei lipse de contact.
De aceea, invitatia mea, de simplu membru de partid, e sa folosim aceasta pauza de guvernare si de alegeri si sa facem ceea ce nu s-a facut:
- sa mergem la oameni (la cei care ne sunt target), sa le vizitam casele, sa stam de vorba cu ei, sa le ascultam pasurile;
- sa organizam evenimente pentru acestia (nu mici si bere, ca nu asta vrea clasa de mijloc);
- sa le cerem membrilor si simpatizantilor sa-si declare apartenenta si intentia de vot;
- sa cerem si sa creem prozelitism.
Vorbim de oameni care au afaceri mici si mijlocii, pe care si le pierd; oameni speriati de zecile de controale si inspectii, si de spagile necesare aferente.
Vorbim de oameni calficati care isi pierd slujbele, si care au rate la banci.
Vorbim de oameni care vor sa traiasca o viata de clasa mijlocie, si carora nu li se ofera aceasta sansa. (Atata timp cat nu sunt programe de construire de cartiere pentru clasa de mijloc, de suburbii.)
Vorbim de oameni care isi sacrifica tineretea invatand si muncind (de multe ori ambele) numai ca sa constate ca nu au ce face in tara lor, altceva decat sa linga hartii pe salarii de mizerie.
Vorbim de oameni care vor sa porneasca afaceri, si care sunt refuzati sistematic de banci; aceleasi bani care, pana mai ieri, dadeau credite de consum cu larghete.
Vorbim de oameni cu talent, pregatire si energie, care aleg calea emigrarii, pentru ca in tara lor de bastina nu pot deschide nici macar un butic la parterul blocului.
Vorbim de oameni care sunt, in realitate, principala destinatie a fondurilor europene, care nu ajung la ei, fie din nestiinta, fie din coruptie.
Toti acesti oameni vor fi atrasi, momiti, platiti, mintiti, inrolati de PD-L. Care PD-L are, in teritoriu, mult mai multe filiale si activisti adevarati – cei care ii dau, in fapt, forta, cata o are.
E evident ca speranta de a castiga pe baza votului negativ urmat guvernarii vreunui alt partid nu functioneaza: alegerile prezidentiale de acum nu au facut decat sa ne reaminteasca asta.
Treaba unui partid e sa vorbeasca cu si sa reprezinte oamenii.
De la noua conducere a lui Crin Antonescu am auzit numai cuvinte frumoase, cu care sunt de acord, rostite in Parlament. Atat.
Vreau si un plan care sa prevada, in fiecare filiala, 50 de activisti care sa faca, zilnic, 10 vizite, la 10 alegatori diferiti. Sau sa vorbeasca cu 10 oameni diferiti, zilnic. Si sa-si noteze ce isi doresc. Si sa le dea, la schimb, un sticker cu PNL, pe care sa si-l lipeasca in geam. Daca fiecare colegiu ar face asta, ar fi 50,000,000 (milioane!) de contacte de-a lungul unui an. 125 de milioane de contacte in urmatorii doi ani si jumatate, pana la alegerile locale.
Suficient cat sa castigi orice alegeri. Suficient cat sa indepartezi, pana la eliminare, pericolul re-formarii partidului unic, cu doua capete: unul de stanga, si unul de centru-drepta.
