Ca de obicei, am plecat tarziu de acasa (dusul a durat prea mult, micul dejun nu era facut de nevasta-mea, se taiase curentul si n-am putut sa dechid portile). Tot ca de obicei, era al naibii de mult trafic, nici un politist in intersectie, si am ajuns cu (nitica) intarziere: pe la 9 si un pic.
Mi-am aranjat laptop-ul, mi-am facut ordine pe birou, si m-am dus sa-mi iau o cafea. Normal, la ora aia, era coada la automat. Mi-am luat cafeaua, si am iesit afara, la o tigara. Am mai stat putin de vorba cu brand managerul, care era si el la tigara. Despre fotbal (cum a luat-o Unirea Urziceni in goarna) si noua angajata de la finante, care poarta blugi stramti, foarte stramti, si cu talia joasa, extrem de joasa. (Daca scapa ceva pe jos iti face ziua fericita.)
Mi-am deschis outlook-ul, si mi-au venit cateva mail-uri de la prieteni: cu bancuri si poze haioase. Am intrat si pe net, sa citesc stirile. Mi-am dechis mess-ul, si, minune: prietenul Mircea din America era online. Am stat nitel de vorba: mi-a trimis niste poze, i-am spus ce kkt de tara e Romania, de parca era o noutate pentru el.
M-am apucat sa fac ordine: to do list. Am ceva de lucru azi: vreo 15 activitati diferite. Tarr, telefonul: ma cheama seful. Din discutie, devine sedinta. Toti sefii de departament, si cu mine.
S-a facut de pranz. Sunt mort de foame. La cantina, coada. Bafta mea, se aseaza langa mine la coada blonda de la logistica. Ne si asezam la aceeasi masa, sa continuam discutia. Dupa masa, o cafea si o tigara, afara, pe terasa. Nu stiam ca blonda e asa o fata buna. Pacat ca nu se intelege cu logodnicul ei. Ce nesimtit.
Nu stiu altii cum sunt, dar eu, dupa ce mananc, ma ia somnul. Rau de tot. Imi vine sa ma intind. Asa ca, sa nu ma vada colegii, iau niste hartii la plimbare. Asa zice si doctorul: o plimbare pe zi, dupa pranz, sa pui sangele in miscare. Cu ocazia asta, mai dau si niste telefoane.
Hai, totusi, sa-mi fac treaba pe ziua de azi. Ma apuc sa scriu. Nu prea am chef. N-am inspiratie. Noroc ca exista un document similar, facut de Cristi, predecesorul meu, cu ceva ani in urma. Copy-paste, mai schimb niste vorbe, si e gata.
Cand il trimit, hop, seful peste mine, in birou. Cu: probleme. (Seful are intotdeauna probleme.) Le rezolvam. Ma rog, le discutam. (Eu cred ca sefului ii place sa vorbeasca cu mine.)
S-a facut de cinci. Din 15 lucruri planificate, am facut, stai sa vad, 3. Ma rog. Mai e si maine o zi. Trebuie sa plec, ca altfel, prind aglomeratia mare de la sala, aia de 7:30, cand vin uratele alea muncite de la banca. Asa, poate o prind si pe Alexandra, antrenoarea aia misto, fosta campioana la atletism.
Cand ajung acasa, sunt rupt de oboseala. Nevasta-mea, ca de obicei, imi cere sa fac cate ceva. Tot ca de obicei, ii zic ca ‘Da.’, ca o sa fac. Fetita trage de mine: tati, tati. E obosita, trebuia sa fi fost in patut demult. Vrea sa ii citesc o poveste. Ii citesc o poveste. Iese scandal cu nevasta-mea: ea, ca de ce ajung asa de tarziu acasa, ca sunt un tata denaturat, eu, ca de ce n-a culcat copilul la timp.
Bine ca la televizor e Champions League. Ma relaxez si eu cu o bere. Am avut o zi grea.
Anul 2010 e un an greu. Trebuie sa ne facem targetul, care e la fel de mare ca in 2009. Cand, normal, nu s-a facut, ca a fost criza. Pastele mamii ei de criza, ca ne restructureza astia.
