Cand lucrurile merg bine, oamenii cumpara pentru ca vor sa-si indeplineasca un vis, sau sa elimine o durere (care poate fi si o bariera in atingerea respectivului vis). Cand e criza, oamenii se schimba. Nu mai e vorba (atat) de vise, ci mai curand de supravietuire, de frica, de disperare, obsesie sau de lacomie. Hai sa vedem de ce cumpara oamenii pe timp de criza:
1. Pentru ca gasesc o pleasca. Pentru ca, atunci cand e criza, anumite obiecte sau servicii se ieftinesc atat de tare, incat e pacat sa nu profiti de oportunitate. Si nu vor mai fi niciodata atat de ieftine. Ever.
2. Pentru ca vor sa preintampine o durere. Pe timp de criza, simturile oamenilor se acutizeaza. Si-au furat-o o data, de doua ori, devin precauti. O durere in plus e prea mult. Iar durerile, pe timp de criza, sunt mai previzibile. Si atunci cumpara, in aparare. Sa dea criza in altii, sa nu dea in mine.
3. Pentru ca nu au incotro. Si pe timp de criza oamenii mor (ba chiar, mor mai multi, ca nu mai au bani de doctori si medicamente). Iar vanzarea impotriva mortii e cea mai usoara forma de vanzare. Daca cineva iti pozitioneaza: ‘ia asta, ca, daca nu, mori’, cumperi.
4. Pentru ca sunt (inca) prosti (si optimisti). Prostii au o mare calitate: se prind mai tarziu. Sunt unii care (inca) nu s-au prins ca e criza. Si cumpara, in continuare. Pana dau de fundul sacului. (Concluzie: cat inca mai poti, gaseste un filon de prosti.)
5. Pentru ca sunt sentimente si dorinte mai puternice decat criza. Sa-ti vezi un dusman mort – asta e valabil si cand e criza, si cand nu e. Ba inca, atunci cand e criza ai mai mult timp sa lucrezi in directia asta. La fel, sa-ti nasti un urmas – fie el om sau realizare – e un sentiment mai puternic decat multe altele. La fel, cand te loveste iubirea: criza conteaza mai putin, daca nu deloc.
6. Ca sa-si indulceasca amarul. In timpul razboiului din Yugoslavia, tot consumul a scazut. Tot consumul, cu o singura exceptie: ciocolata Milka. Era o bucurie mica, pe care ti-o puteai permite. O raza de bucurie intr-o lume de tristete. Din cand in cand, oamenii au nevoie de endorfine: si si le obtin. Ca e o ciocolata, o rochie noua (nu foarte scumpa), un film sau un masaj. Sau, dupa caz, un week-end la Londra. Sau (cazul meu) o americana mare, cu spatiu, la Starbucks (ieri eram deprimat, am luat chiar doua).
7. Pentru ca fac parte din minoritatea care se imbogateste pe timp de criza. Inspector la garda financiara, de exemplu. Orice forma de lucrator guvernamental care dirijeaza fonduri europene, sau bugetare. Baietii-capusa care stau bine infipti pe langa respectivele fonduri, si oualele celor care le administreaza. Cei care lichideaza firme. Cei care se hranesc cu cadavre. Cei care au vandut o rafinarie, si acum au mai multi bani decat ce face cu ei. Cei care au introdus radare pe drumurile drepte, si ti-au trimis tie, sofer nerod, amenda acasa.
8. Pentru ca sunt deja in hora, si trebuie sa joace. Ce faci daca ti-ai amanetat pana si chilotii, si te-ai pus sa construiesti sau sa cumperi o casa? Renunti la ea?… O pui la pastrare, pentru timpuri mai bune?… Nu, continui. Renunti la restaurant, la blugi noi, la amanta si la frizerita, dar cumperi betoane si bca, pana ajungi sa-ti inchizi igloo-ul. Stucco veneziano il lasi pentru legislatura viitoare.
9. Pentru ca sunt nestiutori, si toata lumea din jur face ceva, acelasi lucru. Mai tineti minte Caritas?… Exact asa a functionat. In marea mizerie a inceputului anilor ’90, cand speranta nu era de niciunde, si nu se daduse inca drumul la capsuni in Spania, Caritas era ceva prea bun – nu ca sa fie adevarat, ci – ca sa nu fie incercat. Ca atunci cand esti la fundul gropii, si nu mai ai unde cadea mai jos. Si daca iese, oricum, te-ai scos.
10. Pentru ca deja nu le mai pasa. Ti-ai pierdut slujba, nevasta, casa si contul din banca. Oricat te-ai da peste cap, nu gasesti o arma, un pistol acolo, ceva mai de doamne-ajuta, sa-i faci lui Boc intoxicatie cu plumb in frunte. Si atunci, spargi si restul, tot ce ti-a ramas. Ca o viata ai. Si pe aia ti-o f..i. Si daca termini tot, te urci in tren si lucrezi cu ziua in Frankfurt. Ca aia au iesit din criza. Si oricum, si cand a fost, criza lor era mai buna decat cresterea noastra economica.
(Sfarsitul lumii e aproape. In curand, disponibil pe DVD.)
