The Police a fost cea mai populara formatie de rock a inceputului anilor ’80. (Daca de ei nu ati auzit, d’apai de Sting, basistul si vocalistul formatiei, sigur da.)
In noiembrie 1978 au lansat primul lor album, Outlandos d’Amour, in Anglia, cu un succes relativ mic (desi muzica era fantastica: Can’t Stand Losing You, Roxanne, So Lonely sunt cateva dintre melodiile care au devenit hit-uri, si astazi le stie toata lumea). Dar faceau deja furori in cluburile de New Wave si punk, unde erau asaltati de fani.
Cum Anglia, la vremea aceea, era in mijlocului unei crize economice care nu avea sa se sfarseasca decat cu Margaret Thatcher, si bani nu prea se faceau, baietii au decis ca trebuie sa incerce in America. Fara bani, fara manager, fara un contract de inregistrari, doar cu instrumentele in spinare, au ajuns in New York, si au gasit un club unde sa performeze.
Din lipsa de reclama si notorietate, in seara cu pricina, cand Sting a iesit pe scena, clubul era gol. Doar 3 speriati, cate unul in fiecare colt al salii.
Ce sa faca? Cu asa o audienta scazuta, in mod normal, orice formatie nu ar fi cantat.
Nu si Sting.
S-a dus la microfon, si s-a adresat celor 3 din sala: “Daca tot suntem asa de putini, haideti, veniti aici in fata, sa cantam impreuna.” Ceea ce s-a si intamplat, si baietii de la The Police (Steward Copeland, Sting si Andy Summers) si-au facut numarul.
La sfarsit, unul dintre cei 3 spectatori a venit la ei si le-a spus: “Imi place cum cantati. Sunt Andy May, de la WKNY Radio. Aveti un demo?”
In secunda 2, Sting a scos caseta din buzunarul de la piept si i-a inmanat-o dj-ului. Si asa a inceput o legenda.
(ultimul concert din Anglia, inainte de plecarea in America, de care v-am povestit)
Cati dintre voi ar tine un concert in fata a 3 spectatori?
