A venit strainu’ (neamtu’, francezu’, americanu’) sa faca bani in Romania. S-a aliat cu niste romanasi, parteneri. Sau a angajat niste romanasi, vanzatori.
Dupa un timp, firma nu mergea bine. (Insa firma paralela a romanasilor parteneri mergea foarte bine.) Strainu’ a decis ca vrea sa inchida operatiile din Romania. S-a facut partaj. Romanasii au ramas cu partea din business, imobile, angajati (ramasi), amortizabile, plus knowledge-ul aferent. Strainu’ si-a retras capitalul, minus paguba.
Afacerea a mers mai departe, de data asta prosper.
Vedeti aici mai jos modelul romanesc, in varianta albaneza cu Bush, cu ceasul dumisale propriu. 
Cred ca cea mai buna varianta de dezvoltare a unei afaceri e sa vinzi. (Nu sa te faci partener, nu sa angajezi oameni.) Vinde. Gaseste clienti, stai de vorba cu ei, fa-le facturi, ia-le banul. Numeste-i, daca vrei, distribuitori. Sau cum vrei tu. Sau cum vor ei sa fie strigati. Atata timp cat platesc.
