Cum poti sa scapi de un angajament, si, in acelasi timp, sa lasi loc de buna ziua?
Am avut o fata angajata, ca si secretara initiala, dar ulterior ca si om bun la toate, la mine in firma, mai demult. Era buna, serioasa, isi facea treaba, si ma ajuta mult. Dar nu aveam bani s-o platesc, decat ca pe un absolvent de facultate. Vroia sa plece: eu nu vroiam sa-i dau drumul. Era mult de munca: dar banul era la fel. Si stia ca, daca pleaca, ma lasa total cu fundul in balta.
Asa ca imi vine intr-o zi si-mi spune: “Am o oferta de la DHL cu 600 de euro salariu.”. Ce puteam sa fac? In orice caz, nu puteam sa-i dau salariul asta. Si as fi fost hain s-o tin atunci cand avea o astfel de oferta. Asa ca: i-am dat drumul.
N-am mai auzit de ea. Poate ca s-a dus la DHL, poate nu, cert e ca a facut cam singura operatie de natura sa plece de la mine, si sa nu ne certam.
Anul asta am vazut aceiasi miscare la un vanzator de-al unui client de-al meu. Apar eu in peisaj, introduc niste indicatori de performanta si niste norme de lucru si…. normal, pun oamenii pe ganduri (pana atunci fusese poezie cu pictura, institut de cultura si odihna). Cand ma duc in teren la omul de la Constanta, acesta imi zice: “Am gasit un post de navigator, cu 7,000 de euro pe luna. Trebuie sa plec, ca numai asa imi pot termina casa.”. Ce puteam sa fac?… Ce putea sa faca clientul meu. Nimic. I-a dat drumul. (Normal, vanzatorul n-a plecat navigator veci, si nici n-o sa plece, cred, vreodata.)
Tehnica asta (pentru ca e o tehnica, o minciuna) se poate aplica si daca vrei sa renunti la un furnizor. “Am o oferta din China, cu pretul cu 75% mai mic decat al tau.” Pauza si gata. Nimeni nu poate da un astfel de pret. Cu exceptia situatiei cand pui marfa la raft – si nici macar atunci – nimeni n-o sa stie vreodata daca oferta cu pricina intr-adevar exista. Basta.
(Normal, asa ceva nu am intalnit decat in Romania. Pentru ca in cultura noastra, se considera ca o minciuna bine ticluita, din care obtii ceva in favoarea ta, e mai buna decat adevarul. Tot in cultura noastra se considera ca unul care nu munceste si ‘se descurca’ e un om destept, si de admirat si respectat. N-o sa vezi asa ceva la nemti, de exemplu. De aceea nemtii sunt nemti, iar noi tigani.)
