In fata parcului Carol (unde locuiesc eu) se schimba niste sine de tramvai. Ca urmare, s-a produs un fel de sens giratoriu, neplanificat. Urmarea? Intersectia afurisita si nebuneasca, unde toata lumea se baga si claxoneaza, si care creaza cateva zeci de accidente pe an, s-a organizat. Da, se merge mai incet, dar poti intra si daca vii de pe Nifon, si daca vrei s-o iei stanga pe 11 iunie, fara sa-ti fie frica ca te loveste vreun idiot cu masina de firma.
In Anglia, nu (prea) exista intersectii in care, daca vin doua masini simultan, sa se loveasca. Pana si intersectia dintre un drum mare, national, si unul mic, rural, nu e facuta ‘in cruce’: drumul mic se varsa in drumul mare, si, 10 metri mai incolo, se continua. Adica, te obliga, sa te opresti, sa te asiguri, si astfel eviti accidentele alea oribile, cand un rural beat iese cu Dacia sau caruta in drumul mare, numai ca sa fie facut pilaf de un nefericit care circula pe acolo, la momentul nepotrivit.
Daca mergeti in Brasov, astazi, veti constata ca, in pofida faptului ca e un oras maricel, se circula bine. Ba chiar, foarte bine. Si ma refer la asta, mergand prin centru. Au fost scoase semafoare, si introduse sensuri giratorii si sensuri unice. Da, mergi mai mult, mergi mai incet (ca si viteza) dar ajungi la destinatie mai repede.
De fiecare data cand dau sa intru intr-o intersectie (cu atat mai rau daca e multipla) in capul meu se deruleaza o suita de scenarii de groaza: daca intra unul din stanga in mine, dar daca unul din dreapta… Trebuie sa ma asigur din 5 directii diferite, si tot imi asum un risc – pentru ca Bucurestiul e la fel de plin de prosti la volan, precum mata, vara, de purici.
In Anglia, chiar daca trebuie sa conduc pe partea gresita a drumului, cand intru intr-o intersectie, trebuie sa ma uit intr-o singura directie: in dreapta, sa vad daca vine cineva, daca trebuie sa dau ‘cedeaza’, sau nu. Si, in functie de trafic, viteza, si doza de tupeu, ma bag sau nu.
Pana de curand, cand am lovit o bordura in Bristol, si mi-am strambat janta, nu am avut nici un accident in Anglia. Si conduc repede, si nu sunt neaparat un sofer talentat. Dar, recunosc, acolo nu depasesc decat daca sunt impuscat, e drum drept cat vad cu ochii, sunt intr-o intarziere crunta, si am cel putin 200 de cai sub fund (si trebuie sa depasesc o partaitoare care merge cu 25 de mile la ora). Toate, simultan. Altfel, stau, admir dosul partaitoarei, ma rog sa traga el pe dreapta, si ascult ClassicFM.
In Romania am avut circa 10 accidente, din care 3, grave. Fara victime, dar cu daune mari. (Unul, la intersectia dintre strada 10 mese, cum mergi inspre Foisor, un loc unde se fac lunar 2-3 accidente, de ani de zile. Si nici primaria, nici militia de circulatie, nu a luat nici o masura. Trec pe acolo, si e acelasi semn de cedeaza trecerea, ascuns in frunze, care nu se vede.)
Sa faci sensuri giratorii, cred eu, nu costa mult. Intr-o tara unde ‘fermoar’-ul (adica sa-i dai unuia care vine de pe o strada fara prioritate, sa intre in fata ta, tu fiind pe strada cu prioritate) nu se practica decat in Timisoara, sensurile giratorii sunt, dealtfel, singura solutie decenta, sa poti iesi in strada principala fara sa tai linia continua, si sa te bagi, riscant si periculos, in fata altora.
Adica, nu e vorba de autostrazi: acele chestii pe care eu, in viata mea, n-o sa le prind pe taramurile astea.
In schimb, e vorba de vieti salvate, si, de ce nu, de un mod de condus mai putin stressant.
Mi-as dori sa vad odata politia oprind un nemernic care sta in spatele meu la juma’ de metru, imi face cu farurile sa ma dau la o parte, si conduce cu 100 km/h prin oras, schimband benzile ca un nebun. Si sa-i suspende carnetul. Dar nu: eu vad politie care ma opreste pe mine, sa vada daca am RCA-ul platit. Foarte util circulatiei fluide, dealtfel.
