Vi-l prezint pe Gica.
E de o varsta cu mine.
Spre deosebire de mine, a ales sa lucreze in multinationale. In timp, si-a perfectat arta de a linge si mirosi dosuri de sefi.
Pe fisa lui de post scrie ca e vanzator.
Numai ca el a vandut FMCG-uri. Adica, a mers din magazin in magazin, cu tablita cu preturi atarnata de gat: daca avea pret mai bun decat al concurentei, sau promotii, sau gratuitati, sau bani pentru spatiul de raft, vindea = facea trazactii. Daca nu, nu.
Eu l-am rugat, de multe ori, sa se apuce de altceva. Sa iasa in lumea reala. Au fost vremuri cand l-am cautat sa-i dau slujbe. Ce-i drept, la firme mici, antreprenoriale, dar bine platite. Mi-a multumit, si a ramas in multinationale.
Numai ca timpul nu iarta. Nevoia de oameni ca Gica, odata cu dezvoltarea tehnologiei, cu aparitia comenzilor on-line, cu micsorarea ponderii canalelor traditionale in defavoarea celor de tip Key Account, si cu aparitia crizei (care a redus din profiturile nesimtite ale multinationalelor) a scazut, si Gica s-a trezit dat afara.
Acum, eu nu-l mai pot angaja pe Gica. E prea batran ca sa i se mai dea o sansa sa invete. A stat prea mult prin birouri, ca sa mai creada cineva ca poate sa mai munceasca. Si, colac peste pupaza, in realitate nu stie sa vanda nimic. Mai rau, nu poate. Pentru ca ceea ce a facut el s-a putut chema prezentare-ofertare, dancing in the street din magazin in magazin pan’ la fund la taxatoare, impingere de marfa cu genunchiul in vederea realizarii de target, dar in nici un caz rezolvare de probleme (ale clientului) intr-un cadru de incredere.
Asa ca Gica aplica la orice pozitie de vanzare care apare pe bestjobs. Si se mira – asa cum m-am mirat si eu la vremea mea – : cum D-zeu, eu, un om asa de stiutor si trainuit, cu asa o cariera in spate, cu asemenea succese, nu sunt chemat la interviuri? Cum de nu ma cauta, cu fisicurile de bani, sa ma angajeze, sa le triplez vanzarile si targetul?
Din 100 de aplicanti pentru joburi de vanzare, 40 sunt aplicantii Gica. Nu sunt (mult) mai prosti decat mine, nu sunt (mult) mai lenesi decat mine, au fost (doar) mult mai fricosi decat mine. Au stat unde le-a fost cald, si unde era branza destula, fara efort mare. Au refuzat sa invete, sa experimenteze, sa incerce, sa schimbe.
Imi pare rau, Gica. Adica, nu: nu-mi pare rau. Iti meriti soarta. Fiecare isi merita soarta.
