Noua Vanzare

Protectia sociala nu exista. (nu ca nu ar vrea niste politicieni, ci…) Singura protectie sociala rezida in brandul tau personal, si in ceea ce ai facut pana acum, proiectele pe care le-ai dus pana la capat.

Parintii nostri sunt ultimii care au trait, integral, in revolutia industriala. In vremurile lor, protectia sociala inseamna sa te atasezi unui grup organizat: societate comerciala (multinationala), societate nationala (guvern, cetatenie). In schimbul obedientei erai rasplatit cu niste ani de pensie, si, in orice caz, nu stateai pe bara, fara job, mai mult de cateva luni.

Toata ideea revolutiei industriale era sa eficientizezi productia prin ridicarea ei la putere. Si a functionat, perfect, atata timp cat toata lumea isi dorea (cam) acelasi lucru. In revolutia industriala stabilitatea unei slujbe, si, implicit, protectia sociala, se sprijinea pe capacitatea unui om de a face acelasi lucru, o data si inca o data, la perfectie: lucru cerut de procesul de productie. Cu cat acel lucru era mai spcializat, mai calficat, adica necesita prelucrarea mai multor informatii intr-un fel mai rafinat, cu atat acel lucru era mai bine platit. Zexe, era mai bine sa fii inginer, sau proiectant, decat muncitor.

Din momentul in care a inceput revolutia serviciilor – cea in care traim noi, acum – avantajul ‘intelectualilor’ s-a disipat. In ziua de azi munca ‘intelectuala’ poate fi inlocuita, cu destul de mult succes, de un soft similar, care costa nimic in comparatie cu costul intelectualului.

Singurele slujbe care au mai ramas, deocamdata, ’sigure’ sunt cele de prelucrare ‘artizanala’ si cele care umplu o nevoie locala. De indata ce un soft reuseste sa faca aceeasi complexitate precum cea ‘artizanala’, job-ul dispare. De indata ce nevoia de cunostinte (=informatie aplicata) a fost, macar partial, satisfacuta, cel care isi baza pozitia pe vanzarea de cunostinte: si-o pierde.

Cand cineva te angajeaza astazi, se gandeste la doua lucruri:

• ce ai facut pana atunci si
• ce poti sa faci de acum incolo (ce potential ai).

Diferenta e ca, acum, se mai gandeste si la al treilea: cat de repede poti sa faci, sa transpui in practica potentialul pe care zici ca-l ai. Ideal, mai repede decat ajunge cineva sa traduca sau adapteze un soft care face acelasi lucru, si care deja exista.

Marile organizatii devin ineficiente pentru ca, prin structura(si misiunea) lor, cauta sa gaseasca un platou de stabilitate si securitate pentru aderenti.

In anii ’90 cei care am lucrat in vanzari am gasit o relativa securitate sociala in sensul in care era o nevoie fantastica de astfel de servicii. Nu mai e. De ce sa angajezi un vanzator care te costa, in cel mai bun caz, 2,000 de euro /luna, cand, cu aceeasi bani(=2,000 de euro, insa o singura data) iti faci 2 site-uri care vand, pe acelasi proces de vanzare, 24/24?

Singura securitate sociala e pariul pe schimbare. Fa-ti planurile stiind ca n-o sa mai fie nevoie de tine, in acest fel, in urmatorii 2 ani. Pregateste-te sa fii flexibil. Si nu mai visa la pensie: pana ajungi tu la varsta aia, n-o sa mai aiba cine sa ti-o dea.

Categorii: Cariera in vanzari, Lumea politica, Management de vanzari, Resurse umane, Toate articolele by Laurentiu Curca