Cum Dumnezeu te diferentiezi?..

Intr-o lume a copiilor, replicilor, imitatiilor si furaciunilor, intr-o lume in care tehnologia este din ce in ce mai ieftina si mai disponibila oricui, si, ca urmare, produsele pot fi fabricate de mai oricine, la standarde de calitate similare, trebuie sa faci un efort de gandire ca sa pari diferit in ochii clientilor. De ce?… Pentru ca altfel te uita, sau te confunda. Sau si una si alta.

Te-a pus soarta manager de marketing la o fabrica de lactate. Care fabrica: perle de branzica, branza de vaci, branza Fagaras, si alte asemenea, de cand a fost dotata cu tehnologia corespunzatoare: unele din vremea lui nea Nicu, altele de mai curand, dupa buget si posibilitati. Ce faci?

Pay, din ce vad eu, ca si brav consumator de produse lactate, si cumparator regulat din Mega Image, Selgros si Kaufland, cam nimic. Ma uit pe raftul cu branzici, si: toate seamana. Ma rog, mai apare acolo o eticheta, cei de la Covalact au scos ambalajul dublu, ba chiar si un ambalaj ‘de familie’, dar, in linii mari, e cam aceeasi mancare de peste (ma rog, amestec de lapte stricat, ca asta e, de fapt, branza).

Pana mai ieri, cand am vazut un ambalaj mai inalt: adevarata branzica de vaci proaspata de la Lacta (sau ceva in genul asta, asta scria pe ambalaj).

Si atunci mi-a dat un gand. Eu cumpar branza de vaci, asa, preventiv, mai ales toamna si primavara sa nu ma ia durerile de gastrita. Daca iau tavite de 500 g, se cam strica jumate de tavita prin frigider.  Daca iau paharute, din cele mici, de 200 de g, fie nu-mi ajunge decat de o masa si jumatate (am remarcat eu ca pun, in farfurie, cam jumate-treisferturi de pahar), fie, daca iau doua, se intampla la fel ca si in varianta de 500g: intr-un fel interesant, al doilea pahar ajunge sa expire.

Paharul de 250 de grame de la Lacta are, pentru mine, un mare avantaj (in afara ca se vede ca e altceva pe raft): ma tine fix doua mese. Doua mic-dejunuri consecutive. Nici nu apuca sa se invecheasca sau sa expire, nici nu e mare cat tavita care imi ocupa juma’ de raft in frigider, si ii pot pune capacul de poleiala la loc, de pe o zi pe alta.

Nu stiu daca cineva a gandit-o, sau daca a fost efectul prostiei acumulate de la mai multi (pe sistemul: are producatorul de ambalaje un stoc sau o matrita facuta pentru un export care nu s-a mai concretizat, e prieten cu patronul, zice patronul: hay, may, sa-i facem si astuia hatarul, si sa-i umplem ambajele, chit ca iese mai scump, si vanzatorul de key accounts tocmai l-a nasit pe buyerul de categorie) dar am descoperit ca se poate inova si intr-o categorie plictisitoare, precum cea a branzei de vaci. Si, inca, cu succes. Toata lumea e in ambalaje de 200 de grame, tu esti in 250, natural esti/ pari diferit, si tipi altfel de pe raft.

Imi amintesc de o poveste spusa de Eli Rachmut, fostul GM de la Elite, de pe vremea cand era category manager la lactate, la Strauss, firma-mama din Israel: toata lumea vindea iaurt in pahare albe. A venit el (cred ca era vorba de Danone, a carui folosinta de brand fusese cumparata de Strauss), si a facut pahare rosii. Ghici cine tipa de pe raft, intr-o lume a paharelor albe?… Cine a inceput sa vanda, pentru ca era altfel?…

Necazul e ca, in ultimii 3 ani, de cand cu criza, in Romania, toata boierimea de marketing nu mai gandeste decat un singur lucru: cum sa scada pretul. Scazand calitatea, reclama, serviciile auxiliare, numarul de vanzatori, bugetele de trade marketing, dimensiunea ambalajului, vanzand accesoriile separat, etc

Daca tot te-a blagoslovit Dumnezeu sa fii manager de marketing, adica, in principiu, sa muncesti cat vrei (de obicei, putin) pentru bani relativ multi, macar incearca sa gandesti cum sa fie produsul tau altfel. S-ar putea sa ai mai mult succes decat (numai) scazand pretul.