(Scriu acest articol intr-una din acele zile cu zapezi crunte, in care vezi la televizor stiri cu drumuri blocate, cu sate fara curent, si fara paine. Si, – va rog sa ma credeti – compatimesc din tot sufletul cu oamenii care au trecut prin astfel de experiente. La randul meu, datorita meseriei, intr-un fel sau altul, mi s-a intamplat sa raman blocat in zapada, sa dorm in masina. Asa ca acest articol nu e -inca- o dovada de cinism din partea mea, sau un manifest cu tinta politica. E doar o constatare economica.)
Am auzit – nu mai stiu unde – ca in nu stiu care judet, sau oras, deszapezirea (contractul de deszapezire) costa mai mult decat in Finlanda.
Dand la o parte furaciunile de gen program de instruire = 2 milioane de euro (cum am aflat de curand) e normal ca deszapezirea in Finlanda sa coste mai putin, pe kilometru, pe oras sau pe orice unitate de masura, decat in Romania. Si o sa va explic de ce. Pe aceeasi logica, deszapezirea in Israel sau in Irak ar costa inca si mai mult – daca cineva ar avea pretentia sa faca, vreodata, vreun astfel de contract.
In Finlanda ninge – pe bune – intre 4 si 6 luni pe an. Fara exceptie, zapada e de 2 metri. Ca urmare, serviciile de deszapezire sunt necesare tot timpul, si predictibile. Exista firme care presteaza astfel de servicii, si care au de lucru- dupa cum realizati – 180…200 de zile pe an (va rog, tineti cont ca acesta e numarul de zile pe care il lucreaza si un roman cu job full-time, dupa ce scazi concediul de odihna, sarbatorile legale si religioase, zilele de training, sedinte, chiul organizat, zapada, canicula, servisarea masinii, si obisnuitul concediu medical anual).
Plata, in aceste conditii, se poate face, catre oamenii care lucreaza, salarial. (Presupun ca sunt niste nebuni care prefera sa lucreze tura de iarna + noapte 6 luni 24/24, si apoi sa mearga restul de 6 luni sa-si sparga banii la Ibiza.) Costurile salariale, ca urmare, sunt mici.
Costurile cu echipamentele – cum la ei se cumpara cate o chestie care functioneaza din plin 10-15 ani, si apoi se revinde: iarasi, mici. Costurile cu spaga, taxa pe prostia contribuabilului si smecheria de cartier a alesilor : zero. Pretul de deszapezire din suma de costuri mici: trebuie, la randul lui, sa fie mic.
In Romania, a inceput sa ninga o data la doi ani. Ultima zapada de felul asta a fost in 1987: multi (dintre cei ce citesc acest articol) nici nu erati nascuti pe vremea aia. Nimeni nu are angajati full-time pentru zapada. Nu cred ca mai exista vreun utilaj special dedicat curatarii de zapada (cand eram eu mic, erau niste pluguri, care asta faceau). Am vazut mai multe camioane si mini -buldozere cu lama atasata zilele astea, prin Bucuresti, decat in toata viata mea, adunat, la un loc.
Presupun ca fiecare astfel de prestator de serviciu e platit pe baza unui contract mai mult sau mai putin ad-hoc: adica, scump. Mai adaugati ca platile se fac din bugete comune, adunate, de pe la mai multi (ca mine sau ca tine, platitori de taxe), administrate de niste baieti care asta stiu: sa fure. Rara + scump + furt = scump, sau foarte scump.
Dand insa sarcasmul la o parte, aici e o chestie simpla. Constructiile in Sicilia (= tara dezvoltata, Italia) sau in Israel costa mai putin decat in Romania. De ce?… Simplu. In Israel se poate lucra in constructii tot timpul anului, si, ca urmare, prestatorii de servicii in constructii isi pot imparti costurile fixe, necesare derularii afacerii la mai multe luni lucratoare. La aceeasi calitate a executiei (si platita pe bune, nu la negru), constructia te costa cu cel putin 30% mai putin acolo, decat aici.
La fel, inghetata costa mai putin in Suedia decat in Romania. Cum adica?… Pay, ma rog, dand la o parte capacitatea suedezului de a plati (de numa’ vreo 20 de ori mai mare decat a romanului), din care si smecherii de retaileri mai fac bani, in Suedia – daca nu stiati, tarile scandinave sunt cele mai mari consumatoare de inghetata pe cap de locuitor din lume – se consuma inghetata 12 luni/ an. In Romania, cam 2.5, maxim 3 luni. La prima ploaie, a murit vanzarea de inghetata.
Orice piata mare iti scade pretul produsului sau serviciului. Orice piata sporadica, sau la inceput, iti da un pret mare. De aceea te costa cu 20…30% mai mult sa cumperi o masina – de oricare- in Romania, fata de Spania. De aceea, daca te straduiesti putin, poti gasi in Anglia mancare cu mult mai ieftin decat in Romania. De aceea o usa de garaj sectionala costa, acum 10 ani, 3,000 de euro, si acum e pe la 1,000. De aceea un trainer, in Anglia, e platit cu £600 pe zi, iar in Romania e de vreo 2 ori mai mult. Pentru ca in Anglia un trainer lucreaza, 5 zile pe saptamana, in Romania, (poate) doua.
Din pacate, o tara care era acum vreo 20 de ani de vreo 23 de milioane de oameni (din care, e drept, numai vreo 10 contau), care acum e de – in realitate – vreo 18 (la fel, conteaza pe undeva vreo 11-12), si care, in ritmul asta, o sa ajunga in urmatorii 10-15 ani, la mai putin de 14 milioane (cam cat Belgia, in aceeasi perioada) nu-ti mai da, de nici un fel, masa critica necesara unei deszapeziri ieftine (sau a orice ieftin, bazat pe vanzare de masa). Decat numai daca ne dam vanduti chinezilor, bucata cu bucata, si ne mai si lasam putin invadati, in acelasi timp. (Grecia, in fata noastra, ne-a dat deja exemplul.)
Singura speranta care ne mai ramane, in felul asta, e incalzirea globala: ca asa e romanul, norocos, cand n-are bani de curatarea zapezii, il ajuta Dumnezeu si da numai ploaie.
- Si gandeste-te ca, daca nici noi n-o sa ne iubim, s-ar putea ca Romania sa ajunga la o populatie atat de mica, ca UDMR-ul o sa faca singur guvernul, cu majoritate in parlament.
