Am lucrat, de curand, cu o firma care avea un singur client: actionarul principal. Toate eforturile organizatiei ii erau dedicate.
Din pacate, prea multi lucratori in organizatii au, ca si client principal, si uneori client unic, seful direct.
(in cazul in care aveti dificultati in a identifica clientul caruia va adresati, tineti minte ca are 3 caracteristici definitorii:
- are o problema/ durere pe care i-o puteti rezolva;
- e dispus sa si-o rezolve, si
- va da bani pentru asta.)
Nu intotdeauna clientul – cel definit cu acest nume – e si client real. Uitati cateva exemple:
- Vanzatorul care administreaza o zona are exact numarul de clienti cu care lucreaza (nici unul mai mult, sau mai putin).
- Un deputat are drept clienti toti alegatorii din circumscriptia in care a candidat si a fost votat. Un guvern ar trebui sa aiba drept clienti toti cetatenii tarii guvernate.
- Un marketer are drept clienti toti cei care ii folosesc produsul sau brandul. Daca sunt prea multi, are nevoie de intermediari ca sa-i interogheze (de multe ori mesajul acestora se pierde in traducere).
- O casnica, orfana si fara calificari, are ca singur client sotul care aduce bani in casa.
- Un medic veterinar de la o ferma de vaci de lapte are ca si clienti principali vacile din grajd (indirect, acestea il si platesc).
Interesant e ca: cu cat un business are mai multi clienti (pot fi si indirecti) are un succes mai mare. Adica, e o regula de bun simt ca, daca vrei sa-ti maresti vanzarile, una din cai e sa-ti maresti numarul de clienti pe care ii servesti.
- O firma de bunuri de larg consum, care activeaza in Romania, trebuie sa tinda in a avea 19 milioane de clienti (ma rog, sunt ceva mai putini, dar intelegeti ideea).
- Un business care vinde generatoare de curent casnice, sau filtre de apa, trebuie sa vanda la toate household-urile din zona in care activeaza.
- Un consultant care tine cursuri de PR politic, trebuie sa tina cate un curs fiecarui partid care se afla in joaca electorala.
Si acum, moduri de a-ti suci viata:
- clientul tau principal iti e consoarta (sau o ruda, sau un prieten);
- clientul tau principal e si principalul tau dusman (ai dezvoltat o aversiune catre cel care te plateste);
- tu esti primul, unicul, si principalul tau client;
- clientul tau nu exista, ci va fi, intr-un viitor mai apropiat sau mai indepartat (en attendant godot);
- nimeni nu iti e client (nimeni nu vrea serviciile tale, sau nimeni nu e dispus sa cumpere ce rezolvi tu, sau nimeni nu da bani pentru ceea ce faci tu);
- clientul tau real e diferit fata de clientul care te plateste (cazul contabililor, al caror client – real -e statul, si garda financiara, si care sunt, din pacate, platiti de clientii platitori de taxe, pe baza de contract intre parti sau cazul preotilor, care sunt platiti de enoriasi, si, in realitate, trebuie sa isi serveasca stapanul divin)
- clientii tai nu au incredere in tine (cazul politicienilor romani).
Viata devine simpla si frumoasa atunci cand:
- iti cunosti clientii (stii ce-i doare, stii ce vor);
- ai solutii pentru ei (stii ce trebuie sa faci);
- acestia au incredere in tine si;
- ceea ce faci tu e platit fair – si fair inseamna si suficient incat sa-ti duci viata decent.
(acum ai ocazia sa verifici daca ai o viata frumoasa, pe criteriile de mai sus)
Orice afacere sau intreprindere comerciala exista numai pentru ca exista clientul.
