Pana unde mergi cu…?

In seara de Sf. Valentin, am considerat ca e normal sa o scot pe Cristina, chinuita destul de munca cu bebe, la un resturant de fitze. Ca m-am trezit in compania unor ‘indragostiti’ de cu totul alta natura (un cuplu de 2 homosexuali: baiat si barbat de putea sa-i fie bunic, o masa de swingeri, si situatia pe care v-o prezint mai jos) asta e alta poveste.

La masa de langa mine era un ‘cuplu’: o fata, frumusica dealtfel, cu par lung si niste tocuri imense, si un baiat, cam uratel, cu cosuri pe fata, dar, evident, ‘cu bani’. Din cat limbaj al gesturilor cunosc eu, nu era nici o sansa pe lumea asta ca baiatul sa apuce, vreodata, sa serveasca ceva cu fata. (Ma rog, altceva decat o masa la restaurant, pe banii lui.) Dezinteresul domnisoarei era superb, mascat numai de o prefacatorie feminina, pe care, probabil, la varsta lui n-as fi remarcat-o ca atare, dar acum… Ba inca a fost si o faza hilara, in care domnisoara a primit un telefon de la, probabil, cordaciul de serviciu, si incerca sa simuleze, ca, de fapt, vorbeste cu o prietena…

(Sa ne intelegem, nici domnisoara nu era de trotuar, sau nevoita. Era bine imbracata, cu stil, ceva bijuterii pe ea, evident de familie buna. Nu dadea impresia ca tocmai si-a jefuit amantul de 70 de ani ca sa sparga primul butic cu toale. De aici, mirarea mea.)

Mi-am pus problema astfel: daca as fi ea, si ma invita la un restaurant de fitze un curtezan cu bube pe fata, care nu-mi place, cu care n-as face nimic nici daca as fi sub marijuana, de Sf. Valentin – ziua indragostitilor -… ce as face?

In lumea mea, practicant de reciprocitate, ar fi cam asa:

  • daca as accepta – si, normal, curtezanul ar plati – as fi putin obligata macar sa-l ciufulesc o data la matreata, daca nu sa-i ofer un pupic la buza scarilor;
  • daca nu ar avea nici o sansa, n-as accepta sa merg cu el undeva, in seara de ziua indragostitilor. Poate ca as inventa un motiv, sau i-as spune ca ma intalnesc cu tatal vitreg, sau ceva in genul asta… Nu i-as da sperante desarte. (Pentru ca cina in doi, in seara de Sf. Valentin, asta inseamna, nu?…).

Si atunci, de ce sa ajungi in situatia unei  astfel de ‘cine romantice’, care, intre noi fie vorba, numai romantica nu e?

  • Din mila. Mi-e mila de  bubos (ma rog, nu mi-e mila de banii lu’ tac’su) si ies cu el ca sa nu planga.
  • Din viciu. N-am bani, de fapt, de restaurantul de fitze, vreau sa merg acolo ca sa ma simt bine, hai s-o fac pe banii astuia.
  • Din razbunare. (asta e oleaca justificat) Cordaciul de serviciu a vrut s-o serveasca la bara pe prietena mea cea mai buna (normal, ea mi-a spus) hai sa-l fac sa sufere. Ba, mai mult, ii mai dau si intalnire la 9 seara, cu flori in mana, si nu ma duc.
  • De curiozitate. E bubos, dar, nu se stie, poate ca are ceva deosebit, nu?…
  • De frica. Pay, daca nu ma duc cu asta, poate ca nu ma invita nimeni, si raman singura si ambetata de ziua indragostitilor.
  • De show-off. Prietenele mele au fost la restaurant cu vreun smecher cu BMW X6, eu ce-o sa le spun?

Eu insa vad acest comportament ca avand o alta sursa: din neseriozitate.

Noi traim intr-o tara (si intr-o perioada istorica) in care cuvantul de ordine, definitioriu, e neseriozitatea. Nimeni nu ia in serios, nimic. Votantii nu iau un serios votul, asa cum policienii nu-i iau un serios pe cei care i-au votat. Clientii nu ii iau in serios pe vanzatori (= nu cred ce spun), asa cum vanzatorii nu-i iau in serios pe clienti (= nu dau curs cererilor lor, ca sunt la misto). Copiii nu iau in serios spusele parintilor, asa cum parintii nu-si mai cred si iau in serios odraslele. Daca cineva spune ca face ceva, sunt mai multe sanse ca n-o sa faca, decat ca o sa faca. Daca cineva scrie pe un blog, nu e luat in serios, si, de multe ori, nu se ia nici pe sine in serios.

Si atunci, ce te mai miri ca domnisoara, aflata la o varsta cand judecata e inca tulbure si influentabila hormonal decide ca e de bonton sa mearga cu unu’ cu bani la restaurant, de Sf. Valentin, numai ca sa aiba cu ce se lauda, a doua zi, prietenelor?

Stateam si ma uitam la domnisoara respectiva, ca la o sinteza a societatii romanesti actuale. Nu-i lipsea nimic, nici macar tocurile.

Acum intelegeti de ce cursurile de vanzari din tari cu apa calda permanent, precum America sau Germania, unde reciprocitatea functioneaza, si exista si bun-simt, nu se aplica si aici?…

 

– Stii la ce ma gandeam?… Am primit dimineata o oferta de la o agentie de turism, 7 zile in Dubai. Super-ieftin!…