Cea mai frecventa scuza

“Trebuie sa vorbesc cu sotia/ sotul, si apoi va sun inapoi.”

Nu vei mai fi sunat niciodata.

In realitate, ai gresit ceva, si te-ai descalificat.

Poate ai gresit ca ai considerat ca ai de-a face cu un client, cand, de fapt, era numai un bagator de seama.

Poate ai gresit ca ai vrut prea mult comanda, si ai spus inchiderea geniala: “Dati-mi bugetul pe care il aveti, si ma incadrez in el.”.

Poate ai, cu totul, pretul gresit (clientul vrea sa plateasca 100 de euro, tu ai de vandut pret de la 1000 de euro in sus).

In Romania, nimeni, niciodata, nu recunoaste ca nu are bani. Dimpotriva, daca cineva spune: “Nu am bani sa cumpar asta.” trebuie sa interpretezi: “Am bani, dar nu vreau sa cumpar la pretul pe care mi-l dai tu.”. Pentru ca, daca nu are bani, intervine scuza cu sotia. Sau, daca e o firma, cu seful/ colegul/ managerul de finante.

Iar cea mai frecventa negatie (in Romania) e tacerea. Nu are curaj sa-ti spuna ‘Nu.’ in fata,  si atunci nu-ti spune nimic. Si nici nu te mai suna vreodata.

Cum poti iesi din asta?

1. Faci pe prostul. “Vorbiti cu sotia, si va sun eu deseara/ dupa-amiaza/ maine.”. Cand suni, fie nu-ti raspunde, fie face, la randul lui pe prostul: Cine?… De la ce firma?… Alegere neinspirata, daca ma intrebi pe mine.

2. Faci pe nepasatorul. “Bine, atunci nu va mai deranjez. Cand vreti sa continuam convorbirea, aveti telefonul meu. Eventual, o sa va mai trimit, din cand in cand, cate un SMS cu cate o oferta.”.

3. Faci pe interesatul. “Oh, ce bine, si eu vroiam sa vorbesc cu doamna. Chiar am o propunere speciala pentru toate doamnele care cumpara – un rest din oferta de 8 martie.”

4. Faci pe durul – si ceri decizia imediat. “Din pacate, nu va mai pot garanta oferta daca nu va decideti acum. E la noi in sistem, si poate disparea oricand.”.

5. Faci pe stiutorul. “Dle Client, va inteleg. Si eu daca eram in locul Dvs. faceam la fel. Din pacate, cele mai multe situatii de genul asta se sfarsesc in coada de peste, clientul vorbeste cu sotia, si nu mai suna inapoi. Ce as putea face eu ca sa fiu sigur ca termin aceasta discutia, si, in acelasi timp, nu va deranjez?”

6. Faci pe nerebdatorul. “Acum e 13:30. Eu, la 16:00 am o intalnire. Puteti sa ma sunati pana in 3, va rog?”. Partea frumoasa e ca, daca spune ‘Da.’ vei avea mai multe sanse sa fii sunat. Daca nu te suna, ai tot dreptul sa suni tu, la 15:15.”

7. Faci pe bagaciosul. “Pay, daca tot vorbiti cu sotia, de ce nu facem o discutia in 3?… Vin si eu pe la Dvs., va aduc si niste mostre, vedeti cum arata produsul final – alta mancare de peste.”

8. Trantesti o intrebare deschisa: “Ce-as putea face eu sa va ajut sa luati o hotarare acum?”

9. O tratezi ca pe o obiectie, si ii strangi mana (la usa): “Daca sotia ar fi de acord/ Sa presupunem ca sotia ar fi de acord, ce anume v-ar mai impiedica sa cumparati acum?”. In felul asta rafinezi o obiectie nespecifica, necontrolabila, gen ‘vorbesc cu sotia’ intr-una specifica: “Pay, pretul e cam mare pentru bugetul nostru.”.

10. Dai cu piatra la punct fix/ dai cu presupusul: “Inteleg ca pretul e cam mare (desi el n-a spus asta). Daca v-as da un pret mai mic, ar mai fi nevoie sa stati de vorba cu sotia?” Chiar daca minte, sau spune altceva: macar n-o sa mai fie minciunica din primul rand. O sa fie alta, si asa, o sa mai intelegi cu cine ai de-a face, cu cine stai de vorba.

Adica, pe scurt: daca o lasi asa, ca sa te sune el, n-ai facut nici o branza. Daca mai faci si tu o miscare acolo, mai incerci ceva, mai ai o sansa. Succes! 🙂

– Pentru felul principal, as dori sa ma consult cu sotia. Pare usor cam scump.