De ce ne (mai) mint clientii?

Clientii ne mint. Regulat, ingrozitor, si fara jena.

Mi-am pus problema: Daca noi incetam sa-i mai mintim, la randul nostru, le va fi rusine?… se vor corija?…vor recunoaste ca au mintit?…

In mod sigur, la intrebarile de mai sus, raspunsul, unic si acelasi, e NU.

Diferenta reala nu e in ceea ce facem noi, ci, mai important, in cum ne simtim noi. Pentru ca unul din scopurile noastre trebuie sa fie sa rezistam in profesia de vanzator, si sa iesim la pensie din ea. E inutil si absurd sa practici o meserie numai ca sa mori de inima la 40 de ani, sau sa ajungi sa-ti para rau ca o faci, din cauza scarbei provocate de diverse interactii cu diversi mitocani.

Haideti sa va explic:

Faci o oferta unui mitocan. (Acum, pe masura ce imbatranesti si capeti mai multa experienta, iti cam dai seama cu cine ai de-a face.) Mitocanul, ca orice mitocan, are povestea lui, te minte. In realitate vrea altceva decat spune. Daca tu iei de bune spusele lui – si asta trebuie sa faci, nominal, in vanzari, sa lucrezi cu materialul clientului- rezultatul e comic, si asta il face sa rada. Rade de tine, rade in sinea lui, uneori iti rade in fata.

Dar mitocanul nu se opreste aici. Unul din scopurile lui, in viata, e sa te faca sa te simti prost, sa se ‘razbune’, sa-ti faca viata la fel de mizerabila precum cea pe care o are el. Si iti trimite, victorios, ‘oferta finala’, cea la ‘jumatate de pret fata de cel de la Dvs.’. Asa se bucura el: cand stie ca ti-a facut un rau, si ca acum o sa suferi, indoit, cand o sa ofertezi data viitoare ceva similar altcuiva.

Mie altceva mi se par hilar si incredibil: atunci cand iti trimite o oferta care e evident falsa sau contrafacuta. Gen: ‘am gasit un BMW 330i nou-nout, exact ca al Dvs., din Germania direct, la 5,000 de euro, si il cumpar.’. Cine are timp sa-l creada?… (si, totusi, sunt vanzatori care cred, isi fac sange rau, si, cel mai rau, asta le afecteaza credinta in valoarea solutiei sau ofertei pe care o fac)

Reactia normala?… Trateaza-i cu nebagare de seama. Ignora-i. Pune-i pe lista de spam. (Nu intra in interactie cu ei, ca n-ai, de fapt, nimic de castigat.)

Intotdeauna va fi cineva, pe lumea asta, care va avea costuri mai mici decat tine, va plati taxe mai putin decat tine, si va avea nevoi de profit mai mici decat ale tale, pentru ca mananca ciorba de la maica-sa. Daca iti doresti sa te compari cu acestia, vei ajunge sa muncesti pe gratis. Scopul tau nu trebuie sa fie sa vinzi cat mai ieftin, ci sa vinzi astfel incat sa ai de castigat. Dimpotriva, trebuie sa te bucuri atunci cand nu vinzi cuiva, si afli – de obicei ti se spune – ca un concurent de-al tau a vandut la un pret rusinos de mic. Ai scapat de o pierdere: daca nu de bani, macar de timp alocat.

Romanii sunt apasati si nefericiti. Isi traiesc viata si mor repede si urat. Ma uit la occidentali: chiar daca nu au bani (stiu multi englezi saraci, mai saraci decat multi romani nefericiti) nu se lasa apasati. Isi traiesc viata cu un zambet pe buze.

Mie varianta vestica mi se pare cea mai corecta: there is nothing until is something. Pana nu da banu’, nu e client.

P.S. Stiti de ce trebuie sa va feriti cel mai tare?… De un ‘potential client’ care spune: “Am banii, vreau sa platesc acum!”, ca sa te puna pe jar, si sa primeasca tot felul de servicii si sfatuiala. Din ce vad eu, rareori astfel de clienti, intr-adevar, cumpara, pentru ca fac, la fel, cu inca alti 3-4 furnizori potentiali. Sunt, prin excelenta, pierzatori de vreme. Solutia? Rugati-i sa va faca o prima plata, asa, de buna credinta, de 10% din valoarea facturii.