Less for less: cat de jos poti sa cobori pretul? (sau: Cat de mult poti scadea calitatea serviciilor?)

Cu cat platesti mai putin, calitatea serviciilor primite scade. Daca am compara cu Vestul, se poate ca produsul e acelasi, dar, atunci cand vorbesti de montaj, service, garantie, ajustare/ customizare, mod de interactie cu clientul: evident, in Romania, lucrurile stau cu mult, mult mai prost.

Sigur, daca spui asta unui roman, n-o sa fii crezut: pentru ca romanul crede ca e cel mai bun, mai destept, si mai tare in meseria lui. E acelasi simptom ca si in domeniul meu, vanzarile: intreaba un roman daca are nevoie sa invete sa vanda, si iti va rade in nas. Cum sa nu, el stie vanzari de cand a supt de la ma-sa, si n-are nevoie de mai mult.

Realitatea e ca, in Romania, se practica less f0r less: adica, mai putine servicii (in special servicii) pentru mai putini bani. E, daca vreti, si un reflex urmator lui “Merge si asa.” .

Cat de jos, insa, poti cobori pretul?… Am fost de curand, la un cabinet dentar (dentista mea tocmai a emigrat in Anglia, probabil definitiv), si am fost oripilat:

  • o sala de asteptare mica, murdara, si aglomerata;
  • am stat sa astept 1 ora (desi am avut apoointment la ora fixa);
  • aparatura era din al doilea razboi mondial;
  • nu mi-a pus nici un servet, ceva la gat, si paharul nu era de unica folosinta;
  • (si, intre noi fie vorba, nici macar nu am avut prea multa incredere ca instrumentele cu care eram lucrat in gura erau sterilizate).

Am rabdat, asa, de experiment, doar ca sa vad cat de putin costa. Si costa, intr-adevar, putin: parta de diagnosticare numai 20 de lei, fata de – cred eu – normalul de 50-60 de lei.

Desigur, vorbim de business-uri fara respect pentru client, pentru care ‘merge orice’, si care ‘se adapteaza’ la ‘cerintele de criza’. Dar, per ansamblu, nu numai business-ul respectiv e cel care pierde, ci intreaga industrie. (Exact ce mi s-a intamplat mie dupa ce am folosit un taxi in Galati, ud tot de jegul si transpiratia unui client anterior: n-am mai folosit taxiuri.)

In business-ul de inchideri de spatii al familiei, primesc, deseori telefoane de service de felul urmator: “Mi-am pus usa de garaj cu niste baieti, nu mai merge, i-am sunat si nu mai raspund/ (sau) mi-au spus ca nu mai sunt in business-ul asta.”. Ce nu-ti spune genul asta de client e ca si-a cumparat usa nu numai de la ‘niste baieti’, dar si-a luat-o la negru, fara TVA, fara factura sau contract, si pe criteriul celui mai mic pret cu putinta. Cand si-a luat-o, a fost fericit, si s-a simtit smecher ca ‘a facut o afacere’, cateva luni sau 2 ani mai tarziu nu stie cum sa mai scape de obiectul achizitionat, sau, pur si simplu, il lasa in stare de nefunctionare.

Am auzit de o poveste cu un dentist rural, din judetul Dambovita, care a reusit sa-si imboneaveasca cateva zeci de clienti de hepatita, din cauza – tot ce e posibil – a nesterilizarii instrumentarului. Mai departe, nu stiu ce s-a mai intamplat cu el.

Ca si client pentru altii – e drept, imi da manama straduiesc sa nu iau cel mai mic pret. Am incercat variante; de exemplu cand am luat caruselul copilului, am luat si o varianta, o chinezarie, de 40 de lei: s-a rupt dupa 2 saptamani, fara vreun motiv aparent, si bafta a fost ca nu era copilul in patut, sa ii cada in cap.

Intelegerea mea e ca, atunci cand ceva e incredibil de ieftin, cineva, undeva, a furat ceva. Si, in mai cam toate cazurile, clientul amator de asa ceva plateste nu numai riscul, dar si pretul – real – al ieftinaciunii, prin pierderea imediata sau pe termen lung a valorii bunului cumparat. Din pacate, in pictura mare, plateste si comunitatea in care activeaza amatorii de ieftinaciuni. Pentru ca sanatatea, ca si calitatea mediului, ca si serviciile publice, sunt bunuri comune tuturor.

P.S. In Occident, amatorii de ieftinaciuni nu sunt priviti cu ochi buni, tocmai din aceasta cauza. Poti fi astfel, dar sa nu te stie lumea, ca e deranj mare: ca si atunci cand nu-ti platesti taxele. De aceea sa faci un business care porneste de premiza: ‘ia cu discount, ca e facut in Romania’ nu functioneaza. Cine admite ca ia bunuri facute in Romania, doar pentru ca sunt mai ieftine?…